Monolog 1

Iubeam diminetile ,inainte de rasaritul zorilor ,cand tacerea ma facea sa strig de bucurie ;o singuratate aproape umana , pe acest camp atat de verde si atat de parasit , asteptand calatorul sub acel frumos cer care mi.a fost dat sa.l vad vreodata. Cand deodata mi-am dat seama ca se petrece  ceva bizar cu mine ,ca am ramas singura si o sa mor singura . Gandul acesta sadic nu ma intrista, dimpotriva eram linistita ,senina , impacata cu ideea de singuratate pana in adancul oaselor. Eram doar eu si o campie de un verde crud ce imi inspira doar prospetine si jucausul sentiment de naivitate, si daca mi s-ar fi spus ca trebuie sa mor intr.o ora, nu mi-ar fi parut rau. M.as fi intins pe iarba , mai exact ceea ce fac in momentul acesta si mi-as aprinde o tigare si m.as fi lasat uimita si parca condusa de imensul ocean albastru ce se afla deasupra capului meu ,asteptand  nerabdatoare sa se scugra minutele , fara sa le numar sau fara sa le grabesc , aproape fara sa le simt. Nu stiu ce semntiment bizar s-a infiripat atunci in mine ,stiu doar ca as fi facut orice desi nu mai doream nimic . Gustul singuratatii mele din aceasta viata ma ametise si parca ma purta il alta lume . Ma gandeam la fostii prieteni , la rude ,la parinti , la tot ce iubeam mai mult si totodata uram si ma intrebam cum au intrat ei in viata mea , ce rost am eu printe existentele lor atat de calme si de monotone, umblam fara sa inteleg nimic. Traiam aproape in vietiile altora si credeam ca pot face orice , chiar puteam. In mintea mea era conceput un plan diabolic , un plan ce urma sa fie pus in aplicare daca nu ar fi fost acel suflet divin care mi.a redat lumina, lumina de care aveam nevoie ca sa revin . Sa revin la realitate normal ! Tigara se stinsese de mult , cana de cafea era goala , iar eu tremuram pe iarba inca umeda , era doar alt monolog din diminetile friguroase cu care imi incepeam ziua.

Sentimente sau simpla imaginatie ?

                         Sentimentul de dragoste nici macar nu exista, doar sentimentul puternic de atasare sustinut de iluziile idealurilor inchipuite de o imaginatie bogata solicitata la momentul respectiv.Sentimentele sunt alungate de orgoliu si de timp,asta e sigur.Sentimentele, trairile noastre ne definesc in mare masura. De multe ori nici nu stim ce ne motiveaza, nu avem curajul necesar de a privi in sinea noastra, ne temem de ceea ce vom descoperi. Suntem fiinte atat de neinsemnate si nu putem constientiza cat de lipsiti de important suntem .
Sentimentele sunt prezente in fiecare dintre noi ,ele ies la suprafata mai greu sau mai usor ,sunt sentimente mai puternice sau mai slabe ,sunt sentimente adevarate sau mincinoase ,sunt sentimente pure sau influentate ,sunt sentinemte de ura sau de dragoste .
       Ura sentiment complex care te face sa te simti mai puternic. Expresia fetei tale nu se va mai schimba niciodata, iar inima ta va pompa in corp prin venele nelinistite, un sange amar, plin de resentimente.Ochi vor fi atintiti asupra cuiva si vor plange in sinea lor ,dar tot ce se citeste in ei ,e ura ura pura.

Societate..

Frumosetea de a zambi sincer, frumusetea de a putea aprecia arta , frumusetea de a fi liber si iubi fara prejudecati , doar vise. Putem doar sa speram la o lume mai buna si la oameni intelegatori , dar din pacate nu ne-am nascut la momentul potrivit si mereu am fost alungati si pustiiti. Multi au sperat ca daca nu vor lua in seama totul se va spulbera lanturile si vor putea trece mai departe , dar spre disperarea noastra acele lanturi s-au inclestat si mai bine in jurul mintii noastre ce a devenit usor  din ce in ce mai incuiata. Multora le place sa ascunda adevarul decat sa il infrunte , prefera sa fie niste mincinosi profesionisti cu zambetul pe buze decat niste muritori sinceri cu lacrima de adevar prinsa bine printre gene , caci lacrima de adevar niciodata nu va curge decat cand vei regreta ca ai lasat adevarul la iveala . Traind astfel intr-o societate  mult prea invechita se simte parca mirosul prafului ce s-a asternut pe orice idee originala si pe initiativa. Pana acum am supravietuit cu greu in aceasta lume plina de ura si lipsita de ultima sclipire de speranta , dar se pare ca nu mai ramane decat o suflare , cea din urma suflare ce inspira doar suflul rece al mortii. O moarte nesigura , nici pe atat nu te poti baza , nu o sa te lase sa mori , o sa te urmareasca pana un ultima clipa a vietii tale , ca un vis care se tot repeta si cand crezi ca ai scapat , defapt ai cazut in capcana lor . Alergi , incerci sa te salvezi , dar nu reusesti , esti incoltit ...astfel dispare si ultima ramasita de speranta si te stingi , pentru noi nu mai insemni nimic doar un simplu calator in acea viata de cosmar.

Ultimul scrum al relatiei lor

        E dureros. E dureros ce ti.am facut. E dureros ce mi.ai facut , e frustrant si ilogic. E doar o amintire a ce ne.am facut, a relatiei noastre.Sentimente aruncate la gunoi , am fost doi copii care s-au distrat ranindu.ne fara sa stim , doi copii carora mintea le-a fost invadata de naivitate si au irosit sentimente native ,adresate unor persoane complet straine , doi copii ce au visat impreuna si s-au cunoscut prin intermediul imaginatiei si sperantei care iau purtat pe un taram comun.Ai fost primul care a interactionat si ma tras in aceasta lume. Am crezut ca esti tot ce puteam prinde si pastra pe vecie , erai doar o fantasma ce se juca cu mintea mea,m-ai pacalit. Am renuntat si astfel am devenit motivul pentru care ai luptat , doar ca sa ma recastigi . Nu m-ai placut , nu te-am placut ,a fost doar iluzia dorintei de a avea , ce s-a transformat usor usor in obsesia de a detine. Intre noi nu a fost decat poezie , un act jucat bine de amandoi pe o scena restransa, o gluma.Dar o gluma atat de reala si dorita de amandoi incat ne-a facut sa renuntam la ce aveam pentru a da tot ce e mai bun din noi si astfel atingand cele mai inalte puncte din arta minciunii. Pe scena vietii am fost doi pioni condusi de dorinta de a avea si sentimentul de nesiguranta.Constienti de consecinte am urcat treapta cu treapta pe scara lasitatii si astfel am ramas blocati pe aceasta scena ,unde vom juca la nesfarsit,pana cand unul dintre noi va avea curajul sa schimbe ceva in bine sau rau.Ipocrizia acestui lucru este intretinuta de sentimentul de nesiguranta si ura pe care o purtam amandoi in egala masura si cu care ne.am hranit tot acest drum , am devenit destul de puterici sa ne tinem piept si astfel aruncandu.ne in neant, acum nefiind niciunul mai puternic , am ramas blocati la stadiul de lupta continua pentra a demonstra care are mai mult sau mai putin potential si originalitate, pentru ca doar asta conteaza in teatru . Dar cand vom fi alungati inapoi in realitate vom uita tot ce s.a intamplat si ne vom vedea fiecare de viata lui, vom devenii niste fantasme captive in proprile noastre vise.

Sec ca o zi de lucru

      Inca sunt in acest film alb-negru din care nu pot iesi si care a pus din ce in ce mai mult accent pe demnitate si orgoliu, as fi preferat sa scap de asta atunci cand am putut si anume cand am fost doborata la pamant si am simtit cum ura ma sufoca . Dar nu am renuntat si am ajuns la aceasi banalitate si monotonie de zi cum zi . Te trezesti in fiecare dimineata morocanos si plictisit sa respiri acelasi aer ,sub acelasi cer plin de pacate si victime , parca vrei sa schimbi ceva in modul tau de viata , ironia gandului ca poate poate vei reusi te face sa renunti subit la orice fel de gand si sa inspiri mecanic aerul de dimineata , si sa te duci la bucatarie ca un robotel sa iti bei cafeaua instant.
    Simti ca meriti mai mult , ca poti fi mai bun , ca te poti schimba , dar defapt este doar o impresie creata de "buna-dispozitie" de dimineata , incerci sa te auto-convingi ca poti muta munti si zbura printre nori , cand tu defapt deabia te ridici somnoros de pe scaun si iti aprinzi o tigare ,viciu de care ai zis ca o sa scapi usor usor , vorbe goale ce au ajuns sa iti umple mintea si sa te faca sa te minti in continuare. 
    Iti faci datoria de muritor ,dar pofta de bani si dorinta de mai bine te impinge intr-un birou mic si inghesuit unde stai ingropat in hartii inutile si unde iti petreci majoritatea timpului ajungand doar un aparat neinsemnat pentru altii. La terminarea programului cu un zambet obosit si fortat iti iei salariul de nimic si te intorci singur spre casa. De pe strada pustie ce duce spre casa ta se aud chicote si rasete sincere ale copiilor vecinilor tai ,ce te fac sa resimti si mai mult singuratatea. Ajungi in fata usii , desi ti-ai dorii sa deschida cineva , o persoana draga ,scoti cheile parca doborat de oboseala si intrii in incaperea veche si uzata cu care te-ai obisnuit. Te duci la frigider iti iei berea , aprinzi televizorul pentru a nu te mai simti singur si te relaxezi pret de cateva minute , ca apoi sa te ridici si mai nervos , sa iti faci cafeaua sa iesi pe balcon si sa iei la rand alte hartogarii si scriisori de la persoane pe care nici nu credeai ca le cunosti.

Glasul marii

      
           O adiere usoara se juca in parul ei , da cei drept era cam frig , briza marii se simtea pana in sira spinarii. Ea tresarii usor si a luat cum mainile ei fragile nuca de cocos in care se afla cockailul tocmai adus de baiat,sorbii usor si privi in departare , se pare ca o furtuna se apropia , marea era agitata la fel si sufletul ei. Se ridica brusc, iar camasa ii aluneca de pe umeri, baiatul o lua îmbrate si o duse in camera de hotel . Aici lumanariile cu miros de ciocolata creau o atmosfera de vis , ea se aseza pe patul moale si simtii imediat mirosul si prospetimea asternuturilor proaspat spalate , baiatul intra pe usa cu un zambet larg , o sampanie si de asta data doar in pantalonii lui negri larguti. S-au asezat împreuna pe canapeaua din piele neagra si au ciocnit in cinstea lor si a marii, apoi baiatul a întampinat-o pe fata cu un trandafir rosu , fata a cazut in bratele lui si a rasuflat usurata, stia deja ce se va întampla , cum ca ei sigur vor ramane împreuna pana la sfarsitul vietii , [sau macar pana dimineata:))]. Si de aici incolo , a urmat o idila jucausa între cei doi .
    Fata si-a desprins parul ei brunet si l-a lasat sa curga pe corpul ei perfect, urmatoare miscare decisiva a fost aceea de a-si da camasa jos intr-un mod cu adevarat pervers , incat baiatul ne mai putand rezista s-a ridicat brusc , a privit-o ca un leu ce isi vaneaza prada , a prins-o de sold si a luat-o îmbrate,iar picioarele ei l-au inconjurat nedandu-i drumul .S-au sarutat salbatic minute in sir, baiatul a lipit-o intr-un mod brutal de perete ,iar fata nelasandu-se mai prejos a inceput sa il zgaraie usor pe spate. Ajunsi langa pat ,asternuturile parca le faceau cu ochiul, dar nevrand sa le murdareasca cu nisipul marii , au ales sa faca un dush , sau cel putin asa a dat de inteles fata. S-a desprins din bratele lui, si s-a îndreptat spre baie mereu cu acel zambet pervers pe buze, baiatul o urmari imediat ca nu cumva sa piarda o secunda din acea seara fara ea si atingerile ei. Dupa un dush "revigorant" împreuna , s-au afundat in asternuturile albe si pufoase pana dimineata , vanadu-se , jucandu-se si binenteles iubindu-se .
    O dimineata perfecta , e aceea cand te trezesti langa persoana iubita , bei o cafea si povestesti privind mare , tot ce a-ti facut aseara.

Zambet tampit

Zambetu` de indragostit?well...chiar ma gandeam ce inseamna "zambetul de indragostit"..si am gasit niste explicati mai mult sau mai putin coerente :)) gen..de obicei totu` incepe cu un zambet, cu o privire, cu un cuvant dar mereu continua cu un zambet...iar zambetul evolueaza pana ajunge la apogeu aka zambetul de indragositt si trece prin urmatoarele faze: zambet, zambet de copil, zambet jucaus, zambet de flirt, zambet fals, zambet chinuit, zambet plans, zambet  fals, zambet de flirt, zambet jucaus, zambet de copil si in final zambet de indragostit. dupa atatea etape probabil te gandesti ce dracu` provoaca acest zambet pana la urma? intrebarea asta are 1001 raspunsuri si probabil nici unu nu este cel corect, deci clar nici al meu. in schimb pot sa te asigur cand stii daca zambetu` tau este zambetu` stupid:))stii...atunci cand..vezi perosana si pur si simplu ai fluturasi si iti apare un zambet d`ala stupid pe fata si te gandesti la n chestii toate deodata si ai capu` vraiste si perosna respectiva se apropie..parca in slow motion...si zambetu` devine din ce in ce mai "arpins" si simti ca si cum stomacul tau a devenit noul aeroport otopeni de unde vin si pleaca avioane non-stop si simti ca ceva te macina si te raode si iti vine sa urli pentru ca nu stii ce se intampla cu tine dar cu toate acestea tu zambesti, el/ea e langa tine totul se intensifica dar tu zambesti, el/ea iti spune ceva si desi esti incapabil sa scoti un cuvant, zambesti, toate amintirile iti trec prin cap si simti cum totu` s`a dus dracu` dar tu zambesti, orice s`ar intampla in acea fractiune de secunda tu o sa zambesti. si nu e un zambet normal e unul ciudat pe care nimeni nu poate sa ti`l ia nici macar cei mai mari imitatori din lume pentru ca nimeni nu`ti poate imita sentimentele care le ai pentru persoana respectiva, nimeni nu poate sa stie ce simti tu in fractiunea aia de secunda, nimeni nu stie ce se intampla cu corpul tau, cu mintea ta, cu inima ta si in final cu fiecare celula din organismul tau. nimeni nu poate sa`ti fure zambetul stupid de indragostit pentru ca e al tau. numai al tau. e singurul lucru pe care nimeni nu ti`l poate lua niciodata. 

Furtuna

O atmosfera cutremuratoare , linistea bantuia padurea iar singurele zgomote care o mai acompaniau erau acei stropi reci de ploaie care dansau pe frunzele copacilor si sfarseau in baltile murdare hranindu.le. Doi tineri , o fata si un baiat care deabia s.au cunoscut prin simpla cointidenta ea ratacindu.se iar el de asemenea pierzand drumul sper casa stateau stransi imbratisati sub un copac batran . Ironia face ca fulgerele ce luminau vazduhl nu i.au ocolit , au fost strapunsi de acel fulger si doborati la pamant . Fata a fost cea care a scapat ca prin miracol ,spre disperarea ei  baiatul a murit pe loc . Sa ridicat tematoare , dar cu o alta conceptie fata de lume si societate , de cruzimea naturii si de univers , a pasit atenta , a privit spre cer si a sperat increzatoare ca lucrurile nu se intampla decat cu un scop. A inceput sa alerge prin padurea ce parea ca nu mai are sfarsit , a cazut la pamant ,s.a ridicat uda si murdara si nu s.a dat batuta desii din ochii ei curgeau lacrimi necontenit. S.a oprit si si.a privit propriul chip in apa tulbure si murdara , a zambit inlacrimata , acel zambet de invingator a aparut rapid pe buzele ei , a cazut in genunchi si a inceput sa planga de fericire , gagise iesirea. S.a ridicat intr.o secunda si a fugit spre iesirea din padure , aici a fost izbita de razele soarelui ce ii mangaiau fata si ii luminau sufletul pana in clipa cand realitate nu mai fost ce isi dorea , era o societate murdara si monotona . Fata a fost uimita de reactia ei , nu se recunostea ..cum sa ajunga inapoi in oras si sa vrea sa se intoarca in padure , sa vrea sa traiasca un vis in natura decat un cosmar perfect pe canapeua de piele din camera ei . Se pare , sau cel putin asa a crezut ea , ca aceea zi , acel fulger au schimbato intr.un fel . De atunci a incercat sa supravietuiasca in jungla orasului desi ducea dorul acele furtunii crancene ce parca i.a spalat pacatele. 

Vis vs. Realitate

Pro vis. : Majoritatea dintre noi sunt niste visatori , tineri care doresc lumea la picioarele lor fara sa miste un deget , o generatie lenesa adevarat ...Dar de ce sa iesi "afara" la realitatea cruda , cand poti sa stai acolo inchis in lumea ta ...in bula ta de aer pe care il respiri ,din care te hranesti si care te invata sa iubesti si sa te relaxezi in bratele umbrelor ce valseaza in jurul privirilor jucause ce nu isis pot dezlipi ochii lor rosii de pe tine. Ca o boala , o imaginatie bolnava ce te lasa sa fi liber , isi deschide portile catre tine , iti intinde o mana si te trage in adancul artei , te invata sa pictezi forme ce nu credeai ca exista, sa canti ajungand la concluzia ca fara muzica nu exista miscare, sa valsezi cu rochile preferate , sa faci arta dintr.un simplu fir de iarba ce danseaza jucaus in bataia vantului. Imaginatia...imagine complexa ce imbina trecutul si viitorul. Tu sa fi actorul vietii tale, sa schimbi decorul sa modelezi fiecare personaj dupa bunul plac , cred ca pentru asta nu m.as mai trezi niciodata din acele momente unice si totusi atat de monotone fiindca ele au rams ultimele care ne mai dau pofta de viata , au intrat in rutina de zi cu zi , pentru supravietuire.
    Contra vis : Multi se izbesc de realitate intr-un mod nu tocmai placut , dar totusi benefic. Sa traiesti in visele tale ,pentru unii este o tragedie , sa fi artist ai o scuza , dar ca sentimentul ce te ajuta sa treci peste fiecare zi sa fie speranta ca vei reusi inevitabilul , asta e sinucidere.In societate in care traim nu este timp de visat , este timp doar de luptat , lupta cu tine insuti bineinteles .Altfel se trece peste tine si esti calcat in picioare  si u si visele tale , esti condamnat sa lupti ,sa poti sa ajungi mai sus decat un simplu vis , sa iti depasesti limitele si atunci intradevar sa te bucuri de ce ai realizat.

Matur ...?

Cum sa treci peste cand te simti afectat si atunci cand arunci o privire in urma si vezi cat de frumos era ,dar nu mai este .Te invaluie o stare de melancolie ce iti aminteste de noptile de vara pierdute pe afara, de zilele ploioase cand stateai in camera ta trist cu nasul lipit de geam si te rugai sa iasa soarele ,de momentele de slabiciune pe care nu le suportai si spuneai ca o sa treci peste desi cedai ,de fostele prietene ,de fostii prietenii , de directorul nebun ce iti urmarea colegii pe coridor ,de chiulurile prin baie cand stiai ca ai engleza si vine nebuna aia , de scuzele care trebuia sa le gasesti repede cand te prindea spunandu-i ca tzi-ai pierdut un cercel si nu ai auzit ca sa sunat ,ca tzie rau ,ca nu mai stiai unde e clasa ,ca nu stiai lectia ,ca te doare maseaua ,ca tzi-a cazut telefonul in wc ,ca nu poti vorbi pt ca ai fost la dentist in pauza si scuza penibila ca ai intarziat desi se sunase iar de pauza . Iti aduci aminte cu drag uitandu-te in oglinda de privirea aceea inocenta ,de chipul naiv ,de  parul ciufulit ,ce acum iti acopera ochii si privirea maturizata inainte de timp . Stai linistit la o tigare si visezi ,visezi la vremuri bune ,nicidecum la prezent, ci la trecutul care nu l-ai regretat nici macar o secunda. Dar esti trist ,de ce ? Pentru ca nu te mai poti intoarce ,pentru ca atunci erai copil ,pentru ca a trebuit sa te maturizezi prea repede inainte de vreme si ca ai uitat sa razi la glume, sa joci baba-oarba ,sa alergi ,sa zambesti uitandu-te la desene ,sa nu te intereseze de restul ,sa fi tu fara sa te influenteze cineva .
            Dar se pare ca ai uitat sa visezi,sa crezi ca poti avea totul ,sa te gandesti cum era cand jucai lapte gros dar nu,acum ai altele in cap cand auzi de capra. Era simplu! Faceai ce trebuia sa faci fara sa te opresti la fiecare pas gandindu-te de 5 ori inainte daca e bine sau nu ,atunci era hotarare ,avantajul varstei si iubirea era pura ,neinfluentata.
            Acum tie frica sa mai crezi in cineva ,te inchizi in tine si suferi in loc sa spui adevaru minti ,te minti pe tine.Da iti spui ca esti mai puternic si ca poti trece peste,dar fa tu analogia daca logica te ajuta ,caci cele mai multe lucruri sunt spuse la deruta .Adevarat... faptele mici aduc sentimente mari, caci ce e usor de inteles e greu de explicat. 

Ura ...slabiciune

Simt cum te scufunzi , nu ai de ce sa te agati pur si simplu cazi in gol .Trebuie sa te mobilizezi ,trebuie sa iti lingi ranile , sa te ridici si sa lupti in continuare , sa treci prin flacari si fum , sa calci totul in picioare , sa nu iti pese de ei , sa nu conteze parerea lui , sa treci peste tot , sa uiti . Desi amintirea este ultimul spin ramas adanc infipt in inima ta , trebuie sa te schimbi . Refuzi sa crezi ca totul este o drama , ai fost crescuta sa nu inghitipe nimeni si sa treci peste parerile tuturor , sa zbori cu gandul si sa atingi cerul , sa visezi la viitor si sa iti amintesti de drama tratata cu ajutorul umorului. Si speri cu tarie ca nimic nu te mai poate dobora,ochii tai acum sunt plini de ura, iar privirea ce cu timpul a devenit dura si obligata sa se maturizeze a uitat sa priveasca si lucrurile bune . De sub suvitele ravasite de par te privesti in oglinda murdara si prafuita de timp si iti zambesti ironic , spunandu.ti ca nu esti tu .Acel copil inocent , a disparut de mult sub masca malefica a sentimentului ce te.a crescut inca de mic .
    Intri in dus , simti cum fiecare picatura de apa ce iti atinge corpul , te spala , te curata de fiecare sentiment , de atitudine si speranta , de tot ce ti.a mai ramas , te seaca , ramai doar un individ fara viata .Si pentru o secunda apare acea sclipire in ochii , speranta ca maine totul va fi altfel , schimbat , in bine. Dar ,doar pentru o secunda ,ironia monotoniei zilnice iti musca din carne si te doboara , esti mult prea slaba ...sentimentele te slabesc .

Visul , ultima ruta catre rai !

Mai stii cand eram impreuna si la bine si la rau , iti mai amintesti acele cuvinte dulci ,acele lacrimi sincere si acele satururi fierbinti si salbatice ?Era iubire , asa o numeam noi , dar nu era iubirea dintr-un "cuplu matur", era iubirea dintre doi copii ce visau la viitor ,era o iubire sincera bazata pe puterea cuvantului si sinceritate. Niciodata nu am gresit unul fata de celalalt cu nimic , desii ringul era mic noi avem de unde sa ne alege armele si sa ne pierdem intr-un joc salbatic sub cearsafurile moi si parfumate , mereu ieseai invingator tinandu.ma cateva momente  lipita de podea , de atat era nevoie ca sa renunt ,iar tu sa ma impaci cu un sarut cald si afectuos . Saruturile tale sincere imi dadeau puterea de a merge mai departe orice ar fi fost si orice obstacol imi impiedica drumul. Mereu visam la un viitor comun si la o viata impreuna ...noi pe o pajiste verde plina de flori parfumate si inconjurati de cantecul suav al pasarilor , stand in bratele tale ocrotitoare si trecand de la o stare de spirit la alta ma facea sa devin dependenta de tine. Puteam fi oriunde ,doar sa fim impreuna , stiam ca destinele noastre se vor intalni mereu si preferam sa nu le dam batai de cap si sa le tinem legate pentru totdeauna. Visam .. eram copii sinceri si inocenti , pana cand am fost aruncati din paradis direct in jungla orasului ce nea distrus orice farama de speranta de a mai crede in noi , ca o echipa ce niciodata nu se va destrama orice ar fi .Visul ne-a ramas singura ruta spre acel paradis pierdut !

Adrenalina

Am nevoie de adrenalina , vreau ceva palpitant , ceva uimitor care sa ma lase cu reasuflarea taiata... dar nu , sa nu mor sufoacata, nici ceva asa palpitant , dar totusi vreau sa simt frica ,energie si multe alte sentimente ce te fac sa tremuri de fericire si uimire. Vreau ceva in viata mea , totul e monoton , "aceleasi fete gri" , aceleasi atingeri , aceleasi locuri , aceasi cafea , aceasi privire ..totul e la fel .Te saturi si vrei sa treci peste , dar nu ai unde sa te duci si ce sa faci iesit din comun , de aceea recurgi la lucruri nu tocmai placute si drastice . E placut sa faci ce vrei cand vrei fara sa te gandesti la consecince si totul sa fie in mainile tale , sa ai pe cine vrei cand vrei la orice ora sa faci ce vrei , sa traiesti viata din plin . Unii spun ca poti face asta intr-o oarecare masura de bun simt  nu ,eu spun ca pot face asta cu toata nesimtirea posibila , pentru ca oricum nu ii pasa de nimeni , aici nu mai sunt reguli scrise , e doar o lege a nostra , legea junglei se pare.Trebuie sa te tarasti, ca sa supravietuiest , ai prefera sa fi pe un camp singur doar tu si ea sa nu aveti nimic , dar sa nu va pese, gandindu.va ca pana la urma va ve.ti descurca .Decat sa fiti voi 2 in jungla orasului unde daca nu corespunzi planului esti indepartat rapid, unde nu poti scoate nici un sunet , unde tot ce faci e gresit si esti condus de un lider(cel mai prost din grup) pe care il manipulati cum vreti. Vrei libertate , sa poti sa traiesti cum vrei , fara prejudecati si sa iubesti , sa iubesti liber si sincer.Dar nu, acum trebuie sa nu iti pese de sentimentele ,parerile si grijile altora, doar asa vei reusi sa supravietuiesti, camuflandu.te printre straini ce credeai ca iti sunt prieteni.
         Sa traiesti din plin fiecare clipa este un lucru greu de realizat avand in vede in ce societate ingusta , neinformata si dezorganizata avem . Este un chin sa indraznesti sa crezi ca poti ajunge ceva in viata , e ca si cum te.ai gandi la un viitor bun pentru titanic chiar daca tu ai vazut filmul de mii de ori si stii ca din acele milioane de oameni doar unul cu sufletul pur reuseste sa readuca istoria la viata.

Simt cum mi se raspandeste prin vene o stare de relaxare , de visare , este o stare oarecare dintr-o zi de martie ploioasa. Simti ca plutesti si ti se pare totul perfect, fiecare copac are contururile accentuate ,fiecare fir de iarba danseaza in bataia vantului si fiecare nor se deplaseaza repede schimbandu.si formele si transformandu.se misterios , este un peisaj de basm . Un peisaj trist din cauza vremii, tacut dar prin mimica proprie parca ne sopteste si ne cheama mai aproape . Monotonia cu care ne.am obisnuit ne domina si parca a corup si ultimele sperante ce se agatau de noi tragandu.ne spre realitate . Am ales sa fim niste copii visatori carora nu le pasa de ce cred unii si sa uitam de realitate , am ales sa visam la o lume mai buna , la nori de ciocolata si la flori din frisca si capsuni. Am trecum impreuna peste tot ce incerca sa ne tina la pamant , ne.am rupt lanturile si ne.am eliberat sperand ca acela a fost greul si l.am trecut cu brio , dar se pare ca viata este deabia la inceput si noi la fel . Am zambit de fiecare daca cand am cazut si ne.am ridicat mai uniti ca niciodata , am fi ramas mereu prieteni daca timpul nu ne.ar fi schimbat atat de mult . Daca timpul nu ar fi intrat in relatia noastra acum eram inca copii si invatam sa visam si sa iubim, timpul a fost prea crud cu noi si ne.a despartit izolandu.ne sufletele si chinuindu.le tinandule inchise. Am speram ca vor reusi sa scapam , dar cam atat a fost , a ramas doar speranta caci zambetul nostru de copil a fost imortalizat si pastrat undeva in timp, am crescut.Crescand am uitat cum sa fim copii , ne.am maturizat brusc fortati de  dura societate ce te schimba sau te distruge .Trebuie sa supratietuiesti si asta inseamnaa lupta cu tine insuti deoarece tu nu ai fost crescut asa , tu ai fost invatat sa te zbati ca sa ajungi unde vrei , dar se pare ca aproape ai ajuns si cineva te.a impins la loc , ai cazut. Dar tu nu te dai batut stii ca poti mai mult si te ridici , te scuturi de praf si pasesti increzator inainte. Si asa o sa continui pana fortele o sa te lase si pana si ultima farama de speranta o sa te paraseasca, atunci vei stii ca esti doar un trimis in viata sa fi o piesa de pe un puzzle neterminat , asa cum suntem toti .

O Cafea Impreuna

Imi mai amintesc cum  razele soarelui imi mangaiau usor fata si parac soarele imi zambea. Prima imagine cu care ma trezeam erai tu, incercam sa ma ridic usor dar parul meu era prins in fiecare dimineata sub mana ta, zambeam si iti sopteam  la ureche "Buna-Dimineata". Deschide.ai ochii somnoros ca un pisoias bland si parca torceai . Ma ridicam , te sarutam pe frunte , iti luam camasa aceea a ta albastra care reusea intotdeauna sa dea o forma sexy unei tipe adormite si uneori morocanoase . Imi luam papuceii cu animalutze si fugeam sa fac un dush si sa reusesc sa ma trezeasc in totalitate, apoi un miros de cafea proaspata si proaspat rasnita ma atragea spre bucatarie , asa ca pregateam repede si o ceasca mare cu cafea cu lapte . Inca mai stiu cum deschideai repede ochii si parca iti dadea energie  simplul miros de cafea calda ce se strecurase in camera ta. Stateam amandoi acolo imbratisati si priveam lumea din camera noastra prin prisma unei cafele si prin fumul gros de tigara . Era ca un vis , nu speram vreodata sa ajngem asa apropiati.
    Hah, doar imagini goale  ravasite in mintea mea, doar atat au ramas , restul e doar scrum care din pacate s-a desprins si s-a prabusit la pamant , exact ca tine si ca logica ta .  Se pare ca acum suntem ,tot noi doi doar ca putin diferiti , eu in camera mea cu un ness si multe scrumiere pline , tu in camera de hotel cu o apa plata si un pat plin de scrisori.  Imi aduc aminte prima scrisoare,pe 12.05 daca nu ma insel. Eram nerabdatoare sa ma joc cu parul tau brunet din nou, sa ma pierd in ochii tai albastrii, sa ma saruti si apoi sa ne ascundem sub asternuturi toata dupa-amiaza. Atatea amintiri ce ma ten ca nu se vor sterge niciodata din mintea mea , atatea amintiri cu tine ...fiinta neinsemnata ce a reusit sa ma readuca la viata.      

De ce?

De ce sa tzipi de durere? De ce sa nu mai fim fericiti? De ce sa nu iesim din monotonia zilnica ? De ce sa fim marionetele proprilor noastre visuri ? De ce sa gustam dragoste ,dar sa nu o simtim si sa o avem ? De ce sa crezi ca poti sa faci ce iti doresti si cine sa iti distruga visul ? De ce sa o reti de la a face ce stie ea mai bine si anume sa viseze ,sa isi doreasca ,sa pluteasca ? De ce sa vrei sa spui si sa te retina privirea ei insangerata ,caci din ochii ei acum curg lacrimi de sange ,nu mai e cum fost odata cand plangea de bucurie si te strangea la piept dorind sa nu te piarda . De ce iti mai pasa acum ? Oricum a suferit destul,de ce o mai chinui spunand ca iti pasa ,dar ca nu potzi sa faci nimic? De ce ii ceri sa inteleaga situatia ,cand stii ca ea sufera si ar prefera sa uite decat sa accepte ca esti departe de ea?  De ce speri ca lucrurile se vor schimba de la sine ,stii bine ca asta nu se va intampla ,tu esti cel ce trebuie sa faca ca anumite lucruri sa mearga bine sau rau ,in jos sau in sus. Dorinta arzatoare de a o revedea nu te lasa sa dormi ,nu te lasa sa iti traiesti viata ,nu te lasa nici sa respiri ,in fiecare secunda tie gandul la ea ,o visezi si iti doresti sa nu fi gresit atunci ,dar nu ,nu puteai calca peste orgoliul tau ,trebuia sa faci asta ,trebuia sa ranesti un suflet bun si cald nepasandu.ti ca va suferii in nestire ."Dar ea trece peste ",asta iti spui neincetat sau cel putin asta speri ,privesti in urma cu speranta ca ea va uita totul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ,speri sa nu sufere ,dar este doar speranta caci nu te duci sa vezi ce face sau daca e bine.
             Ironia e ca ea statea acolo singura ,plangea ,astepta macar un semn de la el ,vazand ca nu primeste nici macar un mesaj cu o parere de rau ,rade ,rade ironic ...isi sterge lacrimile realizeaza cat de mult la iubit si cat de crud e cu ea ,realizeaza ca defapt nu mai conteaza ,realizeaza ca a pierdut fericirea odata cu el si speranta de a iubi iar ,zambeste .Un val de furie si ura o inconjoara ,se inchide in ea nu spune nimanui ce s.a intamplat pastreaza totul in uitare,crede ca asa e mai bine. Dar nu, peste 2 saptamanii il vede pe strada ,isi ia inima in dinti si il saluta ,sperand ca astfel vor lamuri lucrurile ,dar spre uimirea ei, el se intoarce si pleaca tacut .Cu lacrimi in ochii il priveste plecand ,apoi rade ,isi aprinde o tigare trage un fum ,era nervoasa ,tremura ,lacrimile curgeau siroaie ,trece un timp ...se stinge ,lacrimile se usuca pe obrajii ei,ochii rosii sclipesc in razele soarelui .Se aseaza pe iarba ,priveste spre cer ,isi aprinde alta tigare ,se linisteste ,zambeste cu speranta ca va uita ,si uita .Uita tot ce a fost frumos intre ei ,uita cum se panica cand trebuia sa se vada cu el si nu era gata ,uita cum o tinea in brate ,uita primul lor sarut si prima atingere ..uita tot,in speranta ca ranile din sufletul ei se vor vindeca ,il uita si pe el ,sau cel putin asa credea .Peste 2 ani se intalnesc iar ,el cu lacrimi in ochi ,tremurand o ia de mana se aseaza pe o banca in parc si ii spune cat de dor ia fost de ea ,cum nu se putea gandii decat la ea ,ii spune cat de mult o iubeste .Dar ea era acum rece ,avea o inima de gheata ,nu simtea nimic nici regrete, nici iubire ,nici macar un sentiment de compasiune ,doar il privea ,se hranea cu lacrimile lui ,zambea cand el plangea si isi dorea si mai mult sa dispara ,ca totul sa fi fost un vis ,sa nu fi fost real .Dar din pacate pentru el era ,se asezase in genunchi in fata ei,implora iertare ,fata zambea cu lacrimi in ochi ,chiar radea .El plangea fara oprire ,dupa o ora se dadu batut ,ea zambea incontinuare ,privea absenta ,se vedea clar ca nu era acolo ,ca nu vroia sa vada asta , nu isi dorea aceasta situatie ,se ridica isi aprinse o tigare si pleca .El o striga ,o implora inca odata si cazu pe iarba moale si umeda ,o privea cum pleca ....

Stropi de sange ca o ploaie de vara

Ce se intampla? Unde ma aflu? Peste tot este sange, sange uman ii pot simtii mirosul! Mirosul este din ce in ce mai puternic, cu cat ma apropii mai mult de acea camera totul devine mai intens..am un sentiment ciudat, se aseamana cu frica...dar nu este frica, este combinatia perfecta intre frica si dorinta de a ucide. Ce se intampla cu mine?!Ma apropii din ce in ce mai mult de camera ..aud sunete ciudate, tipetele unei femei..dar nu`mi pot da` seama ce se intampla...cine este femeia? ce caut eu aici?! de ce vreau s`o omor? de ce vreau sa simt placerea de ai rupe fiecare bucatica din corp?  Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt aici doar ca sa asist , incerc sa cred ca sunt doar o victima si eu , dar nu ,un suflu dinnauntrul meu ma tragea in acea camera. Am intrat , am vazut acea femeie disperata , acea curva cu un ruj rosu pe buzele ei uscate ce strigau disperate "ajutor", nu m-am putut abtine , i-am zambit , am luat un bici , am privito in ochii , stiam ca nu trebuie sa fac asta . Dar dorinta de a simtii cum sangele ei va curge siroaie  pe mine nu se oprea , eram posedata , eram fascinata de calitatea pielii ei fine care urma sa fie jupuita , acea dorinta nebuna ma impingea catre un cutit . L-am luat , mainile imi tremurau , privirea devenea neclara , simteam gustul acela de satisfactie pe buze , am inceput sa ma joc cu acel cutit , niste mici cicatrici pentru inceput , aveam sa ma distrez , cu fiecare taietura , imi doream una si mai adanca , strigatul ei disperat ma alimenta cu ura si nu mai puteam lasa jos acel cutit . Urmatoarea mea "arma", avea sa fie un bici . Cu un ras malefic ji nemai intalnit pana atunci la mine am lovit.o , nu o data , ci de mai multe ori , chiar pe taeturile anterioare , eram stropita de sangele ei cald si "gustos", era ca o ploaie de vara . Dar m-am speriat cand am vazut ca este pe moarte si eu nu am apucat sa imi fac tot ritualul pe acel trup , am luat o sarma ji am inceput sa ii cos raniile. Cu o stralucire demonica in ochii si un zambet criminal , am luat un cui ji iam batut limba in peretele alb ce acum avea sa devina o simpla coala de hartie pe care sunt atasate subit niste trupuri umane , ca nu era doar ea , ci multe alta cadavre ca ma inconjurau ji parca ma priveau  , apoi alt cui si altul pana am reusit sa o fac una cu peretele .Aveam de gand sa ii despic pieptul ei tanar si frumos in doua si sa ii scot inima , doar dorinta de a tine aceea inima in mainile mele ma facuse sa imi pierd controlul , dar s-a parut a fi doarun agnd jucaus ce avea sa treaca prin mintea mea mult prea bolnava pentru a mai continua , am decis sa o parasesc .Am plecat plina de sangele ei si strigatele ce imi urmareau drumul .

Demonul viselor mele

Parca mai vad acea umbra in spatele meu , ma urmaresti , dar nu te las sa pui stapanire pe mintea  mea cum ai incercat acum ceva timp cand ma lasasem uimita de acel miros al tau  ,erai rece si totusi simteam cum acea raceala specifica ma invaluia si ma facea sa tremur de placere , dar nu de data asta nu o sa ma impresionezi asa usor . Ai ales sa ma vanezi ,ma urmaresti in fiecare noapte , iti simt prezenta la ca unei entietate demonica langa mine mereu . Stiu ca ma urmaresti , stiu ca imi vrei trupul ,stiu ca daca o sa te enervezi nu o sa am nici o cale de scapare dar cu toate astea sufletul meu de copil inca spera la libertatea ce niciodata nu a avut.o deoarece demonul temerilor lui l-au urmarit. Mereu ti-am simtit prezenta , dar niciodata nu am incercat sa o indepartez , parca stateai in urma mea ca un scut , ma izolai de toate lucrurile frumoase si ma alimentai cu ura ,stiam ca nu asta este ce imi doresc dar cu toate asta  cu fiecare doza de durere si chin parca deveneam mai puternic.Prea puternic ,am fost ales sa devin demonul altui copil nevinovat , ma alimentam cu teama lui , il secam de toata energia si astfel imi traiam visul , prin acel copil. Incercam sa fur cate putin din copilaria lui cum facuse si acel demon cu mine . Acum ca ma maturizasem si ma hranisem cu prea multe suflete nevinovate era momentul sa aleg , voi continua sa distrug astfel viata fiecarui copil cum a fost distrusa si a mea sau aveam sa ma retrag . In mintea mea era o totala ravasire ...placere de a retrai putin din copilaria fiecarui copil iar apoi distrugandui.o usor usor era necontrolabila , dar daca aveam sa continui asa ramaneam un simplu demon ce rataceste uitat de lume . Asa ca nu am ales nici sa ma retrag nici ca continui , m-am gandit ca nu este de ajuns , am ales sa incerc sa vanez o tinta mai mare , se parea a fi un baiat . Era destul de inocent si dupa sclipirea din ochiilui se parea a fii tot ce imi trebuie ca sa ajung sa nu mai fiu nevoit sa imi parasesc trupul , la inceput era foarte usor , dar mai apoi se parea ca opune rezistenta cum nici un alt copil numai facuse pana  acum , parea a fi mai puternic ca mine , imi amintea de mine atunci cand eram copil ,(stiind totul despre demoni dar niciodata atacantu`i) , era tot timpul calm facandu-ma sa ma enervez , nu imi doream asta , nu imi doream sa il distrug , imi devenise chiar simpatic , avea sa imi calce pe urme , era o persoana destul de sadica si asta ma impresionase . Avea sa fie un trup perfect de manipulat , la inceput am vrut sa simta durerea , si sa il fac sa se raneasca , dar ma surprins propria lui initiativa  de a.si face o cicatrice cu semnul sacru pe care doar noi il stiam in palma dreapta ,era perfect .Am continuat sa am grija de acest suflet neinteles pana cand  v-a crestesi si ni se va putea alatura.

Praf...

Frumusetea de a zambi sincer, frumusetea de a putea aprecia arta , frumusetea de a fi liber si iubi fara prejudecati , doar vise. Putem doar sa speram la o lume mai buna si la oameni intelegatori , dar din pacate nu ne-am nascut la momentul potrivit si mereu am fost alungati si pustiiti. Multi au sperat ca daca nu vor lua in seama totul se va spulbera lanturile si vor putea trece mai departe , dar spre disperarea noastra acele lanturi s-au inclestat si mai bine in jurul mintii noastre ce a devenit usor  din ce in ce mai incuiata. Multora le place sa ascunda adevarul decat sa il infrunte , prefera sa fie niste mincinosi profesionisti cu zambetul pe buze decat niste muritori sinceri cu lacrima de adevar prinsa bine printre gene , caci lacrima de adevar niciodata nu va curge decat cand vei regreta ca ai lasat adevarul la iveala . Traind astfel intr-o societate  mult prea invechita se simte parca mirosul prafului ce s-a asternut pe orice idee originala si pe initiativa. Pana acum am supravietuit cu greu in aceasta lume plina de ura si lipsita de ultima sclipire de speranta , dar se pare ca nu mai ramane decat o suflare , cea din urma suflare ce inspira doar suflul rece al mortii.

Lasitate sau iubire

Stau singura si ma gandesc ,ma gandesc la noi ,privesc in gol ,zambesc, pe buzele mele inca zace ironia saruturilor tale ,in fata ochilor mei parca te vad ,imi amintesc imbratisarile tale calduroase si simt cum te apropii ...nu e doar imaginatia mea ,dorinta arzatoare de a te avea. Inca aud acea voce din capul meu "stai fata calma totul trece",da pentru un moment o ascult ,uit tot ,zambesc ,rad , dar nu, ma cuprinde o teama ce ma face sa ma gandesc la iluzia ce a fost intre noi. Pur si simplu stiu ca a fost o greseala ,dar nu pot trai fara a ma hrani zi de zi cu amintirile frumoase ce imi apar in fata ochilor la fiecare pas ,acele amintiri duc mereu la tine ,la chipul tau mereu "vesel" si "inocent" ,la privirea blanda ,dar acum plina de ura ,la zambetul tau sincer ,nu la cel ironic de acum ,la sufletul tau cald ,nu la cel rece de acum si mai ales la parul tau ravasit care nu s-a schimbat.  S-a dus si imaginea ta ,acum e intuneric in mintea mea ,doar monotonia zilnica ,atat,ai disparut.Hah dar nu pentru mult timp ,se poate spune ca mi-ai dat un moment de pace -eu cu mine, pentru ac stiu ca tu vei reveni la fiecare pas ,ma urmaresti ,imi veghezi drumul, sau cel putin asa vreau sa cred ,nu vreau sa cred ca ma bantui ...Desi esti peste tot ,uneori am puterea de a trece peste imaginea ta ,alteori cedez si pe buzele mele apare iar acel zambet ironic ...Imi spun ca te-am uitat si gata ! Dar nu ,nu te lasi asa usor ,chiar vrei sa ma fac sa sufar , ok am zis bine ..ma bantui ! Esti peste tot te infiltrezi pana si in visele mele ,nu vrei sa intelegi ca nu mai imi pasa ,bine ....am cedat te-am cautat si am fost respinsa ,da mi.am spus printre lacrimi"Asta e o ocazie buna pentru al uita ,asa ca inceteaza sa ma mai bantui".Dar nu a mers ,am reusit sa traiesc cu asta ,bine nu e greu e doar privirea ta sincera si patrunzatoare ,care nu ma priveste in ochi ,privirea ta trece de mine ,am impresia ca nu eu sunt cea pe care o cauti ,pana intr-o zi,cand am zis ca daca nu incetezi o sa ma omor sa simti durerea odata cu mine. Ai inceput sa razi la mine si radeai ironic ,m-am enervat, am inceput sa plang ,da...nu erau lacrimi, erau lacrimi de sange ,m-am speriat! m-am uitat in oglinda si nu , nu era chipul meu erai tu ...erai tu plangeai, plangeai si scriai in jurnalul tau cum ca nu poti sa mai rezisti asa .Atunci cand am vazut intradevar ce simti ,am zambit prima oara credeam ca e fericire , abia apoi mi-am dat seama ca e ura. Era ura deoarece tu ma tinusei departe de tine pentru ca orgoliul tau iti ceruse asta ,doar nah erai barbat ce dracu .Asa ca m-am conformat ,stiam ca nu o sa te uit, si am ales sa vorbesc cu tine "Fat Frumos",am aflat tot ce trebuia incat sa pot scapa de acest blestem .Tu nu ma mai bantuiai ,era liniste ,era mult prea liniste in viata mea ,simteam ca imi lipseste ceva ,da nu mai erai tu cu mine peste tot ,nu mai erai sa ma enervezi, sa ma scoti din minti ,sa ma faci sa ma simt "pshihopata"...era un loc gol in sufletul meu ,era rece.Speram ca tu sa umpli acel gol cu o simpla privire ,ca pe vremuri , dar nu mai era la fel.Acum esti rece ,nepasator , simt cum buzele pe mele  apar iar acele atingeri tandre ,si rad, rad de tine.Esti doar un las!  

Fericire

Era o padure ,o padure verde-aurie ,in care aerul de dupa ploaie scanteia ca soarele . O padure de dimineata incarcata de roua ,plina de musculitze aurii ,plina de frunze transparente .Padurea mi se parea mie ,ca o fata ratacita pe carari ,singura realitate posibila .Nu.mi mai aminteam de nimic altceva.Si nici nu simteam teama ,era doar liniste . Acea era lumea mea,din care nu as fi vrut sa ies niciodata .Intre 2 copaci isi intisese plasa plina de boabe de apa un paianjen .O craca uscata mi.a zgariat obrazul. Sangeram ,dar nu era durere ,era speranta .Nu cautam iesirea ,cararile nu erau drumuri spre ceva ,spre altceva ,ci bucuria pura de.a umbla prin lume. Era fericire ,prima secunda ,prima rasufare ,primul pas ,primul cuvant ,primul zambet ,prima atingere,prima parere de rau ,prima iubire ,primul sarut,prima imbratzisare ...pana la ultimul cuvant si rasuflare ,era fericire ,o fericire necontrolata ,o fericire spontana ,nebuneasca chiar .

        Fericire fara niciun motiv ,fericirea de a trai ,fericirea de a iubi ,fericirea de a sta pe iarba cruda si de a privi spre cerul senin  si a visa "fericire",fericirea de a alerga spre "fericire",fericirea de a inghesuii cateva haine intr-un rucsac si de a pleca in graba ,fericirea de a spune cat de mult ti.ai dorii "fericirea" in orice ar consta ea .

         Sentimentul puternic care te trezeste la realitate si in acelasi timp te face sa visezi, sentimentul pur ,neinfluentabil, sincer ,de neuitat ,sentimentul de dor ....de dor de "fericire".

           Pacat ca treaim intr-o lume in care culorile s.au prierdut, ne rezumam doar la alb si negru ,la tristete si monotonie in fiecare zi ,si mai trist este ca nimeni nu incearca sa schimbe nimic .Si da ,astfel "fericirea" ramane doar un vis fumos ,ce ni.l dorim cu totzi si speram in fiecare zi mai mult la realizarea lui.

     

Dragoste si Ura

Realizeaza ca din rasul inocent a ramas doar acel zambet ironic ce il afisezi mereu. Ai incercat sa te schimbi , dar nu ai reusit, simteai cum ceva te tragea inapoi ,stiai ca nu o sa mai fi la fel asa ca ai renuntat. Ai facut din asta o drama , peste care ai trecut cu mare usurinta , nu ti.a pasat , ai spus ca e mai bine asa , ai lasat in urma ta un suflet ce sufera acum cu tine , macar el a recunoscut durerea prin care a trecut . Tu , tu nu , tu esti un las, ai ras, ai plans, ai petrecut multe momente emotionante si frustrante cu acel suflet , dar te.ai rezunat la un singur sentinemt. Dupa ce ura a pus stapanire pe tine , ai ales indiferenta si asta doare mai mult decat sentimentul de ura sincera. Mereu ai spus ca nimanui nu ii pasa de tine si te.ai refugiat in lumea ta ,soptindu.ti mereu ca vei trece peste , dar niciodata stand fata in fata cu adevarul si acceptandu.l asa cum este , nu cum ai vrea tu sa fie. Lasitatea si rusinea sunt sentimente derivate , este simplu sa scapi de ele sau sa le controlezi , dar nu , tu te.ai lasat condus de ele si ai ajuns aici , esti o persoana slaba . Din sufletul cald , cu initiativa si tupeu a ramas doar o rasuflare rece ce emana numai parfumul ulmului sarut. Tot ce a fost s.a dus cu prima adiere de vant , sentimentele de ura si.au facut loc in inima ta si le.au inlocuit pe cele de dragoste .

Doar un fum

E singura ,uitata de lume ,e ea ,o fata timida .Roscata cu parul nu prea lung,ochi albastrii ,buze mari frumos conturate si un zambet larg. Te priveste de departe, nu are curajul sa intre in vorba cu tine , te soarbe din priviri ,te descrie ca fiind un tip bun ,si atat. Ma gandesc repede ,"da da trebuie sa fie bun daca nu isi ia ochii de la el,nici macar nu a respirat de cand l.a vazut ".Il descrie ca fiind putin mai inalt ca ea ,blond cu parul nu chiar scurt,purtat neglijent ,cu niste ochii albastrii din care se scurgea inocenta lui , si cu niste buze mari,crapate. "Era perfect" asa spunea ea,il placuse de prima daca cand il vazuse ca statea de vorba cu prietenele ei. Ramasese placut surprinsa cand afla ca este "noul venit in grupul lor" ,se apropie de prietenele ei ,care cand au vazuto au imbratisat.o si iau spus ca trebuie neaparat sa ii prezinte pe cineva .Ea a zambit si la privit fix timp de 5 secunde cand timpul parca statea pe loc . Baiatul intimidat de privirea patrunzatoare a fetei ,zambi si se prezenta ,ea usor uimita de vocea lui calda si blanda ii raspunse la randul ei. Ramasesera asa minute intregi ,doar se priveau ,prietenii ei vorbeau ,lumeau ,radeau ,dar ea nu, doar il privea zambind .In scurta vreme se facu tarziu si trebuia sa ajunga la o fata ,unde avea sa doarma in nopate aceea ,dar deja se intunecase si era frig asa ca se scuza,isi lua ramas bun de la fete si a vrut sa plece ,dar a fost oprita de el "As putea sa insotesc ?". Fata zambi si raspunse afirmativ ,astfel urma o discutie lunga despre el tot drumos spre prietena ei ,care nu statea tocmai aproape. Ajunsi la aceasta ,fata zambi copilrasoara il saruta pe obraz si ii multumii, acesta se rusina ,dar nu rata ocazia de a o strange la piept ,era un gest negandit ,parca instinctiv...Ea usor debusolata urca repede sus ,dar nu pierdu momentul de a privi iar inapoi care el .A doua zi se intalnira iar toti, erau foarte veseli deoarece era o vreme minunata ,el a intarziat putin ,in acest timp cat el era absent prin mintea fetei treceau o gramana de ganduri "daca s.a intamplat ceva ","daca nu am procedat bine aseara ,de ce l.am lasat sa ma conduca ","daca e suparat pe mine" ...daca daca daca .In cele din urma aparu cu un zambet larg si cu o respiratie grea ,da intradevar alergase sa ajunga al timp.Fata se linisti brusc cand il vazu ,si mintea ei era goala acum ,nu se mai gandea la nimic ,doar il privea ,se hranea cu chipul lui ,ii era de ajuns doar sa il priveasca . Tresare brusc ,au hotarat sa meraga la o cafea ,accepta.Aici baiatul ,incerca sa intre in vorba cu ea ,dar nu prea reusea caci ea era absenta ,era in lumea ai ,isi imagina cum ar fi "daca". Peste 10 minute ,isi aprinse o tigare ,zambea si au inceput o discutie ,despre nimic ,dar nu conta ce vorbeau ,conta doar ca vorbeau ,se cunosteau .Fata era putin nervoasa ,isi mai aprinse o tigare ,el nu fuma ,iritat de faptul ca ea fumeaza neincetat ,ia luat tigarea din mana ,ii vroia binele.Ea zambii si ii spuse ca asa se linisteste ,baiatul o lua imbrate "uite asa te linistesti mai repede si e mai sanatos",ea:"da ,dar sunt dependenta ,nu pot renunta",el:"o sa devi dependenta de imbratisarile mele atunci ,poate cu timpul nu vei putea renunta nici la ele" ,fata il privi ganditoare ,isi musca buzele si il imbratisa. Peste o ora ,aceea senzatie de neliniste reaparu ,dar a constatat ca pachetul de tigari disparuse ,"se panica",il intreba pe el ("sigur stia"),dar acesta nu o lua inseama si ii raspunse ca nu stie ,fata se ridica de la masa si pleca spre magazinul din apropiere. A vrut sa intre,dar ceva o retina,nu stia ce ,doar pur si simplu a renuntat .Se intoarce la prietenii ei ,se aseaza si isi ascunde fata cu mainile .Baiatul o intreba cu vocea lui blanda si calda ,daca ar avea nevoie de o imbratisare ,dar fata nu ii raspunse se vedea clar ,era trista .El neprimind niciun raspuns ,o stranse la piept, in acele clipe fata simti o furnicatura pe sira spinarii,si avu un sentiment de nesiguranta,apoi brusc il saruta ,nici ea nu stia de ce facuse acest pas .