Ura ...slabiciune

Simt cum te scufunzi , nu ai de ce sa te agati pur si simplu cazi in gol .Trebuie sa te mobilizezi ,trebuie sa iti lingi ranile , sa te ridici si sa lupti in continuare , sa treci prin flacari si fum , sa calci totul in picioare , sa nu iti pese de ei , sa nu conteze parerea lui , sa treci peste tot , sa uiti . Desi amintirea este ultimul spin ramas adanc infipt in inima ta , trebuie sa te schimbi . Refuzi sa crezi ca totul este o drama , ai fost crescuta sa nu inghitipe nimeni si sa treci peste parerile tuturor , sa zbori cu gandul si sa atingi cerul , sa visezi la viitor si sa iti amintesti de drama tratata cu ajutorul umorului. Si speri cu tarie ca nimic nu te mai poate dobora,ochii tai acum sunt plini de ura, iar privirea ce cu timpul a devenit dura si obligata sa se maturizeze a uitat sa priveasca si lucrurile bune . De sub suvitele ravasite de par te privesti in oglinda murdara si prafuita de timp si iti zambesti ironic , spunandu.ti ca nu esti tu .Acel copil inocent , a disparut de mult sub masca malefica a sentimentului ce te.a crescut inca de mic .
    Intri in dus , simti cum fiecare picatura de apa ce iti atinge corpul , te spala , te curata de fiecare sentiment , de atitudine si speranta , de tot ce ti.a mai ramas , te seaca , ramai doar un individ fara viata .Si pentru o secunda apare acea sclipire in ochii , speranta ca maine totul va fi altfel , schimbat , in bine. Dar ,doar pentru o secunda ,ironia monotoniei zilnice iti musca din carne si te doboara , esti mult prea slaba ...sentimentele te slabesc .