Demonul viselor mele

Parca mai vad acea umbra in spatele meu , ma urmaresti , dar nu te las sa pui stapanire pe mintea  mea cum ai incercat acum ceva timp cand ma lasasem uimita de acel miros al tau  ,erai rece si totusi simteam cum acea raceala specifica ma invaluia si ma facea sa tremur de placere , dar nu de data asta nu o sa ma impresionezi asa usor . Ai ales sa ma vanezi ,ma urmaresti in fiecare noapte , iti simt prezenta la ca unei entietate demonica langa mine mereu . Stiu ca ma urmaresti , stiu ca imi vrei trupul ,stiu ca daca o sa te enervezi nu o sa am nici o cale de scapare dar cu toate astea sufletul meu de copil inca spera la libertatea ce niciodata nu a avut.o deoarece demonul temerilor lui l-au urmarit. Mereu ti-am simtit prezenta , dar niciodata nu am incercat sa o indepartez , parca stateai in urma mea ca un scut , ma izolai de toate lucrurile frumoase si ma alimentai cu ura ,stiam ca nu asta este ce imi doresc dar cu toate asta  cu fiecare doza de durere si chin parca deveneam mai puternic.Prea puternic ,am fost ales sa devin demonul altui copil nevinovat , ma alimentam cu teama lui , il secam de toata energia si astfel imi traiam visul , prin acel copil. Incercam sa fur cate putin din copilaria lui cum facuse si acel demon cu mine . Acum ca ma maturizasem si ma hranisem cu prea multe suflete nevinovate era momentul sa aleg , voi continua sa distrug astfel viata fiecarui copil cum a fost distrusa si a mea sau aveam sa ma retrag . In mintea mea era o totala ravasire ...placere de a retrai putin din copilaria fiecarui copil iar apoi distrugandui.o usor usor era necontrolabila , dar daca aveam sa continui asa ramaneam un simplu demon ce rataceste uitat de lume . Asa ca nu am ales nici sa ma retrag nici ca continui , m-am gandit ca nu este de ajuns , am ales sa incerc sa vanez o tinta mai mare , se parea a fi un baiat . Era destul de inocent si dupa sclipirea din ochiilui se parea a fii tot ce imi trebuie ca sa ajung sa nu mai fiu nevoit sa imi parasesc trupul , la inceput era foarte usor , dar mai apoi se parea ca opune rezistenta cum nici un alt copil numai facuse pana  acum , parea a fi mai puternic ca mine , imi amintea de mine atunci cand eram copil ,(stiind totul despre demoni dar niciodata atacantu`i) , era tot timpul calm facandu-ma sa ma enervez , nu imi doream asta , nu imi doream sa il distrug , imi devenise chiar simpatic , avea sa imi calce pe urme , era o persoana destul de sadica si asta ma impresionase . Avea sa fie un trup perfect de manipulat , la inceput am vrut sa simta durerea , si sa il fac sa se raneasca , dar ma surprins propria lui initiativa  de a.si face o cicatrice cu semnul sacru pe care doar noi il stiam in palma dreapta ,era perfect .Am continuat sa am grija de acest suflet neinteles pana cand  v-a crestesi si ni se va putea alatura.