sâmbătă, 19 martie 2011

Simt cum mi se raspandeste prin vene o stare de relaxare , de visare , este o stare oarecare dintr-o zi de martie ploioasa. Simti ca plutesti si ti se pare totul perfect, fiecare copac are contururile accentuate ,fiecare fir de iarba danseaza in bataia vantului si fiecare nor se deplaseaza repede schimbandu.si formele si transformandu.se misterios , este un peisaj de basm . Un peisaj trist din cauza vremii, tacut dar prin mimica proprie parca ne sopteste si ne cheama mai aproape . Monotonia cu care ne.am obisnuit ne domina si parca a corup si ultimele sperante ce se agatau de noi tragandu.ne spre realitate . Am ales sa fim niste copii visatori carora nu le pasa de ce cred unii si sa uitam de realitate , am ales sa visam la o lume mai buna , la nori de ciocolata si la flori din frisca si capsuni. Am trecum impreuna peste tot ce incerca sa ne tina la pamant , ne.am rupt lanturile si ne.am eliberat sperand ca acela a fost greul si l.am trecut cu brio , dar se pare ca viata este deabia la inceput si noi la fel . Am zambit de fiecare daca cand am cazut si ne.am ridicat mai uniti ca niciodata , am fi ramas mereu prieteni daca timpul nu ne.ar fi schimbat atat de mult . Daca timpul nu ar fi intrat in relatia noastra acum eram inca copii si invatam sa visam si sa iubim, timpul a fost prea crud cu noi si ne.a despartit izolandu.ne sufletele si chinuindu.le tinandule inchise. Am speram ca vor reusi sa scapam , dar cam atat a fost , a ramas doar speranta caci zambetul nostru de copil a fost imortalizat si pastrat undeva in timp, am crescut.Crescand am uitat cum sa fim copii , ne.am maturizat brusc fortati de  dura societate ce te schimba sau te distruge .Trebuie sa supratietuiesti si asta inseamnaa lupta cu tine insuti deoarece tu nu ai fost crescut asa , tu ai fost invatat sa te zbati ca sa ajungi unde vrei , dar se pare ca aproape ai ajuns si cineva te.a impins la loc , ai cazut. Dar tu nu te dai batut stii ca poti mai mult si te ridici , te scuturi de praf si pasesti increzator inainte. Si asa o sa continui pana fortele o sa te lase si pana si ultima farama de speranta o sa te paraseasca, atunci vei stii ca esti doar un trimis in viata sa fi o piesa de pe un puzzle neterminat , asa cum suntem toti .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu