Lasitate sau iubire

Stau singura si ma gandesc ,ma gandesc la noi ,privesc in gol ,zambesc, pe buzele mele inca zace ironia saruturilor tale ,in fata ochilor mei parca te vad ,imi amintesc imbratisarile tale calduroase si simt cum te apropii ...nu e doar imaginatia mea ,dorinta arzatoare de a te avea. Inca aud acea voce din capul meu "stai fata calma totul trece",da pentru un moment o ascult ,uit tot ,zambesc ,rad , dar nu, ma cuprinde o teama ce ma face sa ma gandesc la iluzia ce a fost intre noi. Pur si simplu stiu ca a fost o greseala ,dar nu pot trai fara a ma hrani zi de zi cu amintirile frumoase ce imi apar in fata ochilor la fiecare pas ,acele amintiri duc mereu la tine ,la chipul tau mereu "vesel" si "inocent" ,la privirea blanda ,dar acum plina de ura ,la zambetul tau sincer ,nu la cel ironic de acum ,la sufletul tau cald ,nu la cel rece de acum si mai ales la parul tau ravasit care nu s-a schimbat.  S-a dus si imaginea ta ,acum e intuneric in mintea mea ,doar monotonia zilnica ,atat,ai disparut.Hah dar nu pentru mult timp ,se poate spune ca mi-ai dat un moment de pace -eu cu mine, pentru ac stiu ca tu vei reveni la fiecare pas ,ma urmaresti ,imi veghezi drumul, sau cel putin asa vreau sa cred ,nu vreau sa cred ca ma bantui ...Desi esti peste tot ,uneori am puterea de a trece peste imaginea ta ,alteori cedez si pe buzele mele apare iar acel zambet ironic ...Imi spun ca te-am uitat si gata ! Dar nu ,nu te lasi asa usor ,chiar vrei sa ma fac sa sufar , ok am zis bine ..ma bantui ! Esti peste tot te infiltrezi pana si in visele mele ,nu vrei sa intelegi ca nu mai imi pasa ,bine ....am cedat te-am cautat si am fost respinsa ,da mi.am spus printre lacrimi"Asta e o ocazie buna pentru al uita ,asa ca inceteaza sa ma mai bantui".Dar nu a mers ,am reusit sa traiesc cu asta ,bine nu e greu e doar privirea ta sincera si patrunzatoare ,care nu ma priveste in ochi ,privirea ta trece de mine ,am impresia ca nu eu sunt cea pe care o cauti ,pana intr-o zi,cand am zis ca daca nu incetezi o sa ma omor sa simti durerea odata cu mine. Ai inceput sa razi la mine si radeai ironic ,m-am enervat, am inceput sa plang ,da...nu erau lacrimi, erau lacrimi de sange ,m-am speriat! m-am uitat in oglinda si nu , nu era chipul meu erai tu ...erai tu plangeai, plangeai si scriai in jurnalul tau cum ca nu poti sa mai rezisti asa .Atunci cand am vazut intradevar ce simti ,am zambit prima oara credeam ca e fericire , abia apoi mi-am dat seama ca e ura. Era ura deoarece tu ma tinusei departe de tine pentru ca orgoliul tau iti ceruse asta ,doar nah erai barbat ce dracu .Asa ca m-am conformat ,stiam ca nu o sa te uit, si am ales sa vorbesc cu tine "Fat Frumos",am aflat tot ce trebuia incat sa pot scapa de acest blestem .Tu nu ma mai bantuiai ,era liniste ,era mult prea liniste in viata mea ,simteam ca imi lipseste ceva ,da nu mai erai tu cu mine peste tot ,nu mai erai sa ma enervezi, sa ma scoti din minti ,sa ma faci sa ma simt "pshihopata"...era un loc gol in sufletul meu ,era rece.Speram ca tu sa umpli acel gol cu o simpla privire ,ca pe vremuri , dar nu mai era la fel.Acum esti rece ,nepasator , simt cum buzele pe mele  apar iar acele atingeri tandre ,si rad, rad de tine.Esti doar un las!