Fericire

Era o padure ,o padure verde-aurie ,in care aerul de dupa ploaie scanteia ca soarele . O padure de dimineata incarcata de roua ,plina de musculitze aurii ,plina de frunze transparente .Padurea mi se parea mie ,ca o fata ratacita pe carari ,singura realitate posibila .Nu.mi mai aminteam de nimic altceva.Si nici nu simteam teama ,era doar liniste . Acea era lumea mea,din care nu as fi vrut sa ies niciodata .Intre 2 copaci isi intisese plasa plina de boabe de apa un paianjen .O craca uscata mi.a zgariat obrazul. Sangeram ,dar nu era durere ,era speranta .Nu cautam iesirea ,cararile nu erau drumuri spre ceva ,spre altceva ,ci bucuria pura de.a umbla prin lume. Era fericire ,prima secunda ,prima rasufare ,primul pas ,primul cuvant ,primul zambet ,prima atingere,prima parere de rau ,prima iubire ,primul sarut,prima imbratzisare ...pana la ultimul cuvant si rasuflare ,era fericire ,o fericire necontrolata ,o fericire spontana ,nebuneasca chiar .

        Fericire fara niciun motiv ,fericirea de a trai ,fericirea de a iubi ,fericirea de a sta pe iarba cruda si de a privi spre cerul senin  si a visa "fericire",fericirea de a alerga spre "fericire",fericirea de a inghesuii cateva haine intr-un rucsac si de a pleca in graba ,fericirea de a spune cat de mult ti.ai dorii "fericirea" in orice ar consta ea .

         Sentimentul puternic care te trezeste la realitate si in acelasi timp te face sa visezi, sentimentul pur ,neinfluentabil, sincer ,de neuitat ,sentimentul de dor ....de dor de "fericire".

           Pacat ca treaim intr-o lume in care culorile s.au prierdut, ne rezumam doar la alb si negru ,la tristete si monotonie in fiecare zi ,si mai trist este ca nimeni nu incearca sa schimbe nimic .Si da ,astfel "fericirea" ramane doar un vis fumos ,ce ni.l dorim cu totzi si speram in fiecare zi mai mult la realizarea lui.