Societate..

Frumosetea de a zambi sincer, frumusetea de a putea aprecia arta , frumusetea de a fi liber si iubi fara prejudecati , doar vise. Putem doar sa speram la o lume mai buna si la oameni intelegatori , dar din pacate nu ne-am nascut la momentul potrivit si mereu am fost alungati si pustiiti. Multi au sperat ca daca nu vor lua in seama totul se va spulbera lanturile si vor putea trece mai departe , dar spre disperarea noastra acele lanturi s-au inclestat si mai bine in jurul mintii noastre ce a devenit usor  din ce in ce mai incuiata. Multora le place sa ascunda adevarul decat sa il infrunte , prefera sa fie niste mincinosi profesionisti cu zambetul pe buze decat niste muritori sinceri cu lacrima de adevar prinsa bine printre gene , caci lacrima de adevar niciodata nu va curge decat cand vei regreta ca ai lasat adevarul la iveala . Traind astfel intr-o societate  mult prea invechita se simte parca mirosul prafului ce s-a asternut pe orice idee originala si pe initiativa. Pana acum am supravietuit cu greu in aceasta lume plina de ura si lipsita de ultima sclipire de speranta , dar se pare ca nu mai ramane decat o suflare , cea din urma suflare ce inspira doar suflul rece al mortii. O moarte nesigura , nici pe atat nu te poti baza , nu o sa te lase sa mori , o sa te urmareasca pana un ultima clipa a vietii tale , ca un vis care se tot repeta si cand crezi ca ai scapat , defapt ai cazut in capcana lor . Alergi , incerci sa te salvezi , dar nu reusesti , esti incoltit ...astfel dispare si ultima ramasita de speranta si te stingi , pentru noi nu mai insemni nimic doar un simplu calator in acea viata de cosmar.