Adrenalina

Am nevoie de adrenalina , vreau ceva palpitant , ceva uimitor care sa ma lase cu reasuflarea taiata... dar nu , sa nu mor sufoacata, nici ceva asa palpitant , dar totusi vreau sa simt frica ,energie si multe alte sentimente ce te fac sa tremuri de fericire si uimire. Vreau ceva in viata mea , totul e monoton , "aceleasi fete gri" , aceleasi atingeri , aceleasi locuri , aceasi cafea , aceasi privire ..totul e la fel .Te saturi si vrei sa treci peste , dar nu ai unde sa te duci si ce sa faci iesit din comun , de aceea recurgi la lucruri nu tocmai placute si drastice . E placut sa faci ce vrei cand vrei fara sa te gandesti la consecince si totul sa fie in mainile tale , sa ai pe cine vrei cand vrei la orice ora sa faci ce vrei , sa traiesti viata din plin . Unii spun ca poti face asta intr-o oarecare masura de bun simt  nu ,eu spun ca pot face asta cu toata nesimtirea posibila , pentru ca oricum nu ii pasa de nimeni , aici nu mai sunt reguli scrise , e doar o lege a nostra , legea junglei se pare.Trebuie sa te tarasti, ca sa supravietuiest , ai prefera sa fi pe un camp singur doar tu si ea sa nu aveti nimic , dar sa nu va pese, gandindu.va ca pana la urma va ve.ti descurca .Decat sa fiti voi 2 in jungla orasului unde daca nu corespunzi planului esti indepartat rapid, unde nu poti scoate nici un sunet , unde tot ce faci e gresit si esti condus de un lider(cel mai prost din grup) pe care il manipulati cum vreti. Vrei libertate , sa poti sa traiesti cum vrei , fara prejudecati si sa iubesti , sa iubesti liber si sincer.Dar nu, acum trebuie sa nu iti pese de sentimentele ,parerile si grijile altora, doar asa vei reusi sa supravietuiesti, camuflandu.te printre straini ce credeai ca iti sunt prieteni.
         Sa traiesti din plin fiecare clipa este un lucru greu de realizat avand in vede in ce societate ingusta , neinformata si dezorganizata avem . Este un chin sa indraznesti sa crezi ca poti ajunge ceva in viata , e ca si cum te.ai gandi la un viitor bun pentru titanic chiar daca tu ai vazut filmul de mii de ori si stii ca din acele milioane de oameni doar unul cu sufletul pur reuseste sa readuca istoria la viata.

Simt cum mi se raspandeste prin vene o stare de relaxare , de visare , este o stare oarecare dintr-o zi de martie ploioasa. Simti ca plutesti si ti se pare totul perfect, fiecare copac are contururile accentuate ,fiecare fir de iarba danseaza in bataia vantului si fiecare nor se deplaseaza repede schimbandu.si formele si transformandu.se misterios , este un peisaj de basm . Un peisaj trist din cauza vremii, tacut dar prin mimica proprie parca ne sopteste si ne cheama mai aproape . Monotonia cu care ne.am obisnuit ne domina si parca a corup si ultimele sperante ce se agatau de noi tragandu.ne spre realitate . Am ales sa fim niste copii visatori carora nu le pasa de ce cred unii si sa uitam de realitate , am ales sa visam la o lume mai buna , la nori de ciocolata si la flori din frisca si capsuni. Am trecum impreuna peste tot ce incerca sa ne tina la pamant , ne.am rupt lanturile si ne.am eliberat sperand ca acela a fost greul si l.am trecut cu brio , dar se pare ca viata este deabia la inceput si noi la fel . Am zambit de fiecare daca cand am cazut si ne.am ridicat mai uniti ca niciodata , am fi ramas mereu prieteni daca timpul nu ne.ar fi schimbat atat de mult . Daca timpul nu ar fi intrat in relatia noastra acum eram inca copii si invatam sa visam si sa iubim, timpul a fost prea crud cu noi si ne.a despartit izolandu.ne sufletele si chinuindu.le tinandule inchise. Am speram ca vor reusi sa scapam , dar cam atat a fost , a ramas doar speranta caci zambetul nostru de copil a fost imortalizat si pastrat undeva in timp, am crescut.Crescand am uitat cum sa fim copii , ne.am maturizat brusc fortati de  dura societate ce te schimba sau te distruge .Trebuie sa supratietuiesti si asta inseamnaa lupta cu tine insuti deoarece tu nu ai fost crescut asa , tu ai fost invatat sa te zbati ca sa ajungi unde vrei , dar se pare ca aproape ai ajuns si cineva te.a impins la loc , ai cazut. Dar tu nu te dai batut stii ca poti mai mult si te ridici , te scuturi de praf si pasesti increzator inainte. Si asa o sa continui pana fortele o sa te lase si pana si ultima farama de speranta o sa te paraseasca, atunci vei stii ca esti doar un trimis in viata sa fi o piesa de pe un puzzle neterminat , asa cum suntem toti .

O Cafea Impreuna

Imi mai amintesc cum  razele soarelui imi mangaiau usor fata si parac soarele imi zambea. Prima imagine cu care ma trezeam erai tu, incercam sa ma ridic usor dar parul meu era prins in fiecare dimineata sub mana ta, zambeam si iti sopteam  la ureche "Buna-Dimineata". Deschide.ai ochii somnoros ca un pisoias bland si parca torceai . Ma ridicam , te sarutam pe frunte , iti luam camasa aceea a ta albastra care reusea intotdeauna sa dea o forma sexy unei tipe adormite si uneori morocanoase . Imi luam papuceii cu animalutze si fugeam sa fac un dush si sa reusesc sa ma trezeasc in totalitate, apoi un miros de cafea proaspata si proaspat rasnita ma atragea spre bucatarie , asa ca pregateam repede si o ceasca mare cu cafea cu lapte . Inca mai stiu cum deschideai repede ochii si parca iti dadea energie  simplul miros de cafea calda ce se strecurase in camera ta. Stateam amandoi acolo imbratisati si priveam lumea din camera noastra prin prisma unei cafele si prin fumul gros de tigara . Era ca un vis , nu speram vreodata sa ajngem asa apropiati.
    Hah, doar imagini goale  ravasite in mintea mea, doar atat au ramas , restul e doar scrum care din pacate s-a desprins si s-a prabusit la pamant , exact ca tine si ca logica ta .  Se pare ca acum suntem ,tot noi doi doar ca putin diferiti , eu in camera mea cu un ness si multe scrumiere pline , tu in camera de hotel cu o apa plata si un pat plin de scrisori.  Imi aduc aminte prima scrisoare,pe 12.05 daca nu ma insel. Eram nerabdatoare sa ma joc cu parul tau brunet din nou, sa ma pierd in ochii tai albastrii, sa ma saruti si apoi sa ne ascundem sub asternuturi toata dupa-amiaza. Atatea amintiri ce ma ten ca nu se vor sterge niciodata din mintea mea , atatea amintiri cu tine ...fiinta neinsemnata ce a reusit sa ma readuca la viata.      

De ce?

De ce sa tzipi de durere? De ce sa nu mai fim fericiti? De ce sa nu iesim din monotonia zilnica ? De ce sa fim marionetele proprilor noastre visuri ? De ce sa gustam dragoste ,dar sa nu o simtim si sa o avem ? De ce sa crezi ca poti sa faci ce iti doresti si cine sa iti distruga visul ? De ce sa o reti de la a face ce stie ea mai bine si anume sa viseze ,sa isi doreasca ,sa pluteasca ? De ce sa vrei sa spui si sa te retina privirea ei insangerata ,caci din ochii ei acum curg lacrimi de sange ,nu mai e cum fost odata cand plangea de bucurie si te strangea la piept dorind sa nu te piarda . De ce iti mai pasa acum ? Oricum a suferit destul,de ce o mai chinui spunand ca iti pasa ,dar ca nu potzi sa faci nimic? De ce ii ceri sa inteleaga situatia ,cand stii ca ea sufera si ar prefera sa uite decat sa accepte ca esti departe de ea?  De ce speri ca lucrurile se vor schimba de la sine ,stii bine ca asta nu se va intampla ,tu esti cel ce trebuie sa faca ca anumite lucruri sa mearga bine sau rau ,in jos sau in sus. Dorinta arzatoare de a o revedea nu te lasa sa dormi ,nu te lasa sa iti traiesti viata ,nu te lasa nici sa respiri ,in fiecare secunda tie gandul la ea ,o visezi si iti doresti sa nu fi gresit atunci ,dar nu ,nu puteai calca peste orgoliul tau ,trebuia sa faci asta ,trebuia sa ranesti un suflet bun si cald nepasandu.ti ca va suferii in nestire ."Dar ea trece peste ",asta iti spui neincetat sau cel putin asta speri ,privesti in urma cu speranta ca ea va uita totul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ,speri sa nu sufere ,dar este doar speranta caci nu te duci sa vezi ce face sau daca e bine.
             Ironia e ca ea statea acolo singura ,plangea ,astepta macar un semn de la el ,vazand ca nu primeste nici macar un mesaj cu o parere de rau ,rade ,rade ironic ...isi sterge lacrimile realizeaza cat de mult la iubit si cat de crud e cu ea ,realizeaza ca defapt nu mai conteaza ,realizeaza ca a pierdut fericirea odata cu el si speranta de a iubi iar ,zambeste .Un val de furie si ura o inconjoara ,se inchide in ea nu spune nimanui ce s.a intamplat pastreaza totul in uitare,crede ca asa e mai bine. Dar nu, peste 2 saptamanii il vede pe strada ,isi ia inima in dinti si il saluta ,sperand ca astfel vor lamuri lucrurile ,dar spre uimirea ei, el se intoarce si pleaca tacut .Cu lacrimi in ochii il priveste plecand ,apoi rade ,isi aprinde o tigare trage un fum ,era nervoasa ,tremura ,lacrimile curgeau siroaie ,trece un timp ...se stinge ,lacrimile se usuca pe obrajii ei,ochii rosii sclipesc in razele soarelui .Se aseaza pe iarba ,priveste spre cer ,isi aprinde alta tigare ,se linisteste ,zambeste cu speranta ca va uita ,si uita .Uita tot ce a fost frumos intre ei ,uita cum se panica cand trebuia sa se vada cu el si nu era gata ,uita cum o tinea in brate ,uita primul lor sarut si prima atingere ..uita tot,in speranta ca ranile din sufletul ei se vor vindeca ,il uita si pe el ,sau cel putin asa credea .Peste 2 ani se intalnesc iar ,el cu lacrimi in ochi ,tremurand o ia de mana se aseaza pe o banca in parc si ii spune cat de dor ia fost de ea ,cum nu se putea gandii decat la ea ,ii spune cat de mult o iubeste .Dar ea era acum rece ,avea o inima de gheata ,nu simtea nimic nici regrete, nici iubire ,nici macar un sentiment de compasiune ,doar il privea ,se hranea cu lacrimile lui ,zambea cand el plangea si isi dorea si mai mult sa dispara ,ca totul sa fi fost un vis ,sa nu fi fost real .Dar din pacate pentru el era ,se asezase in genunchi in fata ei,implora iertare ,fata zambea cu lacrimi in ochi ,chiar radea .El plangea fara oprire ,dupa o ora se dadu batut ,ea zambea incontinuare ,privea absenta ,se vedea clar ca nu era acolo ,ca nu vroia sa vada asta , nu isi dorea aceasta situatie ,se ridica isi aprinse o tigare si pleca .El o striga ,o implora inca odata si cazu pe iarba moale si umeda ,o privea cum pleca ....

Stropi de sange ca o ploaie de vara

Ce se intampla? Unde ma aflu? Peste tot este sange, sange uman ii pot simtii mirosul! Mirosul este din ce in ce mai puternic, cu cat ma apropii mai mult de acea camera totul devine mai intens..am un sentiment ciudat, se aseamana cu frica...dar nu este frica, este combinatia perfecta intre frica si dorinta de a ucide. Ce se intampla cu mine?!Ma apropii din ce in ce mai mult de camera ..aud sunete ciudate, tipetele unei femei..dar nu`mi pot da` seama ce se intampla...cine este femeia? ce caut eu aici?! de ce vreau s`o omor? de ce vreau sa simt placerea de ai rupe fiecare bucatica din corp?  Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt aici doar ca sa asist , incerc sa cred ca sunt doar o victima si eu , dar nu ,un suflu dinnauntrul meu ma tragea in acea camera. Am intrat , am vazut acea femeie disperata , acea curva cu un ruj rosu pe buzele ei uscate ce strigau disperate "ajutor", nu m-am putut abtine , i-am zambit , am luat un bici , am privito in ochii , stiam ca nu trebuie sa fac asta . Dar dorinta de a simtii cum sangele ei va curge siroaie  pe mine nu se oprea , eram posedata , eram fascinata de calitatea pielii ei fine care urma sa fie jupuita , acea dorinta nebuna ma impingea catre un cutit . L-am luat , mainile imi tremurau , privirea devenea neclara , simteam gustul acela de satisfactie pe buze , am inceput sa ma joc cu acel cutit , niste mici cicatrici pentru inceput , aveam sa ma distrez , cu fiecare taietura , imi doream una si mai adanca , strigatul ei disperat ma alimenta cu ura si nu mai puteam lasa jos acel cutit . Urmatoarea mea "arma", avea sa fie un bici . Cu un ras malefic ji nemai intalnit pana atunci la mine am lovit.o , nu o data , ci de mai multe ori , chiar pe taeturile anterioare , eram stropita de sangele ei cald si "gustos", era ca o ploaie de vara . Dar m-am speriat cand am vazut ca este pe moarte si eu nu am apucat sa imi fac tot ritualul pe acel trup , am luat o sarma ji am inceput sa ii cos raniile. Cu o stralucire demonica in ochii si un zambet criminal , am luat un cui ji iam batut limba in peretele alb ce acum avea sa devina o simpla coala de hartie pe care sunt atasate subit niste trupuri umane , ca nu era doar ea , ci multe alta cadavre ca ma inconjurau ji parca ma priveau  , apoi alt cui si altul pana am reusit sa o fac una cu peretele .Aveam de gand sa ii despic pieptul ei tanar si frumos in doua si sa ii scot inima , doar dorinta de a tine aceea inima in mainile mele ma facuse sa imi pierd controlul , dar s-a parut a fi doarun agnd jucaus ce avea sa treaca prin mintea mea mult prea bolnava pentru a mai continua , am decis sa o parasesc .Am plecat plina de sangele ei si strigatele ce imi urmareau drumul .

Demonul viselor mele

Parca mai vad acea umbra in spatele meu , ma urmaresti , dar nu te las sa pui stapanire pe mintea  mea cum ai incercat acum ceva timp cand ma lasasem uimita de acel miros al tau  ,erai rece si totusi simteam cum acea raceala specifica ma invaluia si ma facea sa tremur de placere , dar nu de data asta nu o sa ma impresionezi asa usor . Ai ales sa ma vanezi ,ma urmaresti in fiecare noapte , iti simt prezenta la ca unei entietate demonica langa mine mereu . Stiu ca ma urmaresti , stiu ca imi vrei trupul ,stiu ca daca o sa te enervezi nu o sa am nici o cale de scapare dar cu toate astea sufletul meu de copil inca spera la libertatea ce niciodata nu a avut.o deoarece demonul temerilor lui l-au urmarit. Mereu ti-am simtit prezenta , dar niciodata nu am incercat sa o indepartez , parca stateai in urma mea ca un scut , ma izolai de toate lucrurile frumoase si ma alimentai cu ura ,stiam ca nu asta este ce imi doresc dar cu toate asta  cu fiecare doza de durere si chin parca deveneam mai puternic.Prea puternic ,am fost ales sa devin demonul altui copil nevinovat , ma alimentam cu teama lui , il secam de toata energia si astfel imi traiam visul , prin acel copil. Incercam sa fur cate putin din copilaria lui cum facuse si acel demon cu mine . Acum ca ma maturizasem si ma hranisem cu prea multe suflete nevinovate era momentul sa aleg , voi continua sa distrug astfel viata fiecarui copil cum a fost distrusa si a mea sau aveam sa ma retrag . In mintea mea era o totala ravasire ...placere de a retrai putin din copilaria fiecarui copil iar apoi distrugandui.o usor usor era necontrolabila , dar daca aveam sa continui asa ramaneam un simplu demon ce rataceste uitat de lume . Asa ca nu am ales nici sa ma retrag nici ca continui , m-am gandit ca nu este de ajuns , am ales sa incerc sa vanez o tinta mai mare , se parea a fi un baiat . Era destul de inocent si dupa sclipirea din ochiilui se parea a fii tot ce imi trebuie ca sa ajung sa nu mai fiu nevoit sa imi parasesc trupul , la inceput era foarte usor , dar mai apoi se parea ca opune rezistenta cum nici un alt copil numai facuse pana  acum , parea a fi mai puternic ca mine , imi amintea de mine atunci cand eram copil ,(stiind totul despre demoni dar niciodata atacantu`i) , era tot timpul calm facandu-ma sa ma enervez , nu imi doream asta , nu imi doream sa il distrug , imi devenise chiar simpatic , avea sa imi calce pe urme , era o persoana destul de sadica si asta ma impresionase . Avea sa fie un trup perfect de manipulat , la inceput am vrut sa simta durerea , si sa il fac sa se raneasca , dar ma surprins propria lui initiativa  de a.si face o cicatrice cu semnul sacru pe care doar noi il stiam in palma dreapta ,era perfect .Am continuat sa am grija de acest suflet neinteles pana cand  v-a crestesi si ni se va putea alatura.

Praf...

Frumusetea de a zambi sincer, frumusetea de a putea aprecia arta , frumusetea de a fi liber si iubi fara prejudecati , doar vise. Putem doar sa speram la o lume mai buna si la oameni intelegatori , dar din pacate nu ne-am nascut la momentul potrivit si mereu am fost alungati si pustiiti. Multi au sperat ca daca nu vor lua in seama totul se va spulbera lanturile si vor putea trece mai departe , dar spre disperarea noastra acele lanturi s-au inclestat si mai bine in jurul mintii noastre ce a devenit usor  din ce in ce mai incuiata. Multora le place sa ascunda adevarul decat sa il infrunte , prefera sa fie niste mincinosi profesionisti cu zambetul pe buze decat niste muritori sinceri cu lacrima de adevar prinsa bine printre gene , caci lacrima de adevar niciodata nu va curge decat cand vei regreta ca ai lasat adevarul la iveala . Traind astfel intr-o societate  mult prea invechita se simte parca mirosul prafului ce s-a asternut pe orice idee originala si pe initiativa. Pana acum am supravietuit cu greu in aceasta lume plina de ura si lipsita de ultima sclipire de speranta , dar se pare ca nu mai ramane decat o suflare , cea din urma suflare ce inspira doar suflul rece al mortii.

Lasitate sau iubire

Stau singura si ma gandesc ,ma gandesc la noi ,privesc in gol ,zambesc, pe buzele mele inca zace ironia saruturilor tale ,in fata ochilor mei parca te vad ,imi amintesc imbratisarile tale calduroase si simt cum te apropii ...nu e doar imaginatia mea ,dorinta arzatoare de a te avea. Inca aud acea voce din capul meu "stai fata calma totul trece",da pentru un moment o ascult ,uit tot ,zambesc ,rad , dar nu, ma cuprinde o teama ce ma face sa ma gandesc la iluzia ce a fost intre noi. Pur si simplu stiu ca a fost o greseala ,dar nu pot trai fara a ma hrani zi de zi cu amintirile frumoase ce imi apar in fata ochilor la fiecare pas ,acele amintiri duc mereu la tine ,la chipul tau mereu "vesel" si "inocent" ,la privirea blanda ,dar acum plina de ura ,la zambetul tau sincer ,nu la cel ironic de acum ,la sufletul tau cald ,nu la cel rece de acum si mai ales la parul tau ravasit care nu s-a schimbat.  S-a dus si imaginea ta ,acum e intuneric in mintea mea ,doar monotonia zilnica ,atat,ai disparut.Hah dar nu pentru mult timp ,se poate spune ca mi-ai dat un moment de pace -eu cu mine, pentru ac stiu ca tu vei reveni la fiecare pas ,ma urmaresti ,imi veghezi drumul, sau cel putin asa vreau sa cred ,nu vreau sa cred ca ma bantui ...Desi esti peste tot ,uneori am puterea de a trece peste imaginea ta ,alteori cedez si pe buzele mele apare iar acel zambet ironic ...Imi spun ca te-am uitat si gata ! Dar nu ,nu te lasi asa usor ,chiar vrei sa ma fac sa sufar , ok am zis bine ..ma bantui ! Esti peste tot te infiltrezi pana si in visele mele ,nu vrei sa intelegi ca nu mai imi pasa ,bine ....am cedat te-am cautat si am fost respinsa ,da mi.am spus printre lacrimi"Asta e o ocazie buna pentru al uita ,asa ca inceteaza sa ma mai bantui".Dar nu a mers ,am reusit sa traiesc cu asta ,bine nu e greu e doar privirea ta sincera si patrunzatoare ,care nu ma priveste in ochi ,privirea ta trece de mine ,am impresia ca nu eu sunt cea pe care o cauti ,pana intr-o zi,cand am zis ca daca nu incetezi o sa ma omor sa simti durerea odata cu mine. Ai inceput sa razi la mine si radeai ironic ,m-am enervat, am inceput sa plang ,da...nu erau lacrimi, erau lacrimi de sange ,m-am speriat! m-am uitat in oglinda si nu , nu era chipul meu erai tu ...erai tu plangeai, plangeai si scriai in jurnalul tau cum ca nu poti sa mai rezisti asa .Atunci cand am vazut intradevar ce simti ,am zambit prima oara credeam ca e fericire , abia apoi mi-am dat seama ca e ura. Era ura deoarece tu ma tinusei departe de tine pentru ca orgoliul tau iti ceruse asta ,doar nah erai barbat ce dracu .Asa ca m-am conformat ,stiam ca nu o sa te uit, si am ales sa vorbesc cu tine "Fat Frumos",am aflat tot ce trebuia incat sa pot scapa de acest blestem .Tu nu ma mai bantuiai ,era liniste ,era mult prea liniste in viata mea ,simteam ca imi lipseste ceva ,da nu mai erai tu cu mine peste tot ,nu mai erai sa ma enervezi, sa ma scoti din minti ,sa ma faci sa ma simt "pshihopata"...era un loc gol in sufletul meu ,era rece.Speram ca tu sa umpli acel gol cu o simpla privire ,ca pe vremuri , dar nu mai era la fel.Acum esti rece ,nepasator , simt cum buzele pe mele  apar iar acele atingeri tandre ,si rad, rad de tine.Esti doar un las!