Revenire..?

Dupa ani petrecuti in inchisoare mintii mele am reusit sa evadez...Pot spune ca acest sentiment nu poate fi descris mai bine decat ca o alta crima scrijelita in jurnal.E mai mult durere decat fericire sa scap de acest cosmar .Ma trezesc intr`o camera plina de oameni care ma cunosc si care ma iubesc si ma simt a nimanui , o biata fata pierduta , parca parasita de demnitate si principii, la capatul drumului . Privesc pe geam si zaresc in furtuna de afara un zmeu , asemenea unui glas ce ma striga disperat , ma cauta , ma voia acolo . Am plecat alergand , afara ploua , apa mi-a inundat imediat tenesii rupti , parul ciufuluit a devenit un adevarat dezastru , iar hainele subtiri au absorbit imediat picaturile reci de ploaie . Eram uda si nici macar nu ajunsesem unde doream , am continuat sa alerg spre zmeu ,speram ca el sa fie salvarea mea , ca el sa ma readuca la viata . Alergam singura prin ploaia din ce in ce mai nervoasa , si continuam sa ma gandesc la acel zmeu ... parea a fi cel din copilaria mea , il voiam si stiam ca si el ma vrea. Dar ce ? ...parea a fi atata de aproape , ma apropii sfioasa si il zaresc pe cel care il manuia . Am ramas blocata , picioarele mele erau stana de piatra , am incercat din rasputeri sa inaintez dar nu am reusit , corpul mi se opunea , de ce? Nu asta era ce imi doaream eu mai mult ? Mii si mii de intrebari imi strabateau mintea si ma ameteau. Iar in fata mea statea un copil nevinovat care ar fi devenit victima mea , eram instare sa fac crima pentru acel zmeu si pentru am aduce inapoi copilaria. Doar daca acel copil nu era chiar fratele meu care isi privea sora dezorientat. Am inghetat, eram gata gata sa sfasai copilaria oricui doar pentru a o recupera pe a mea , care oricum era pierduta ,dar cel mai rau era ca victima ar fi devenit chiar fratele meu. Acest ultim gand ma aruncat in realitate , eram uda , in curtea din spate si imi priveam fratele cum se joaca cu zmeul facut cadou chiar de mine cu un an in urma , cand hotarasem sa devin adult.