Iubeam diminetile ,inainte de rasaritul zorilor ,cand tacerea ma facea sa strig de bucurie ;o singuratate aproape umana , pe acest camp atat de verde si atat de parasit , asteptand calatorul sub acel frumos cer care mi.a fost dat sa.l vad vreodata. Cand deodata mi-am dat seama ca se petrece ceva bizar cu mine ,ca am ramas singura si o sa mor singura . Gandul acesta sadic nu ma intrista, dimpotriva eram linistita ,senina , impacata cu ideea de singuratate pana in adancul oaselor. Eram doar eu si o campie de un verde crud ce imi inspira doar prospetine si jucausul sentiment de naivitate, si daca mi s-ar fi spus ca trebuie sa mor intr.o ora, nu mi-ar fi parut rau. M.as fi intins pe iarba , mai exact ceea ce fac in momentul acesta si mi-as aprinde o tigare si m.as fi lasat uimita si parca condusa de imensul ocean albastru ce se afla deasupra capului meu ,asteptand nerabdatoare sa se scugra minutele , fara sa le numar sau fara sa le grabesc , aproape fara sa le simt. Nu stiu ce semntiment bizar s-a infiripat atunci in mine ,stiu doar ca as fi facut orice desi nu mai doream nimic . Gustul singuratatii mele din aceasta viata ma ametise si parca ma purta il alta lume . Ma gandeam la fostii prieteni , la rude ,la parinti , la tot ce iubeam mai mult si totodata uram si ma intrebam cum au intrat ei in viata mea , ce rost am eu printe existentele lor atat de calme si de monotone, umblam fara sa inteleg nimic. Traiam aproape in vietiile altora si credeam ca pot face orice , chiar puteam. In mintea mea era conceput un plan diabolic , un plan ce urma sa fie pus in aplicare daca nu ar fi fost acel suflet divin care mi.a redat lumina, lumina de care aveam nevoie ca sa revin . Sa revin la realitate normal ! Tigara se stinsese de mult , cana de cafea era goala , iar eu tremuram pe iarba inca umeda , era doar alt monolog din diminetile friguroase cu care imi incepeam ziua.
Sentimentul de dragoste nici macar nu exista, doar sentimentul puternic de atasare sustinut de iluziile idealurilor inchipuite de o imaginatie bogata solicitata la momentul respectiv.Sentimentele sunt alungate de orgoliu si de timp,asta e sigur.Sentimentele, trairile noastre ne definesc in mare masura. De multe ori nici nu stim ce ne motiveaza, nu avem curajul necesar de a privi in sinea noastra, ne temem de ceea ce vom descoperi. Suntem fiinte atat de neinsemnate si nu putem constientiza cat de lipsiti de important suntem .
Sentimentele sunt prezente in fiecare dintre noi ,ele ies la suprafata mai greu sau mai usor ,sunt sentimente mai puternice sau mai slabe ,sunt sentimente adevarate sau mincinoase ,sunt sentimente pure sau influentate ,sunt sentinemte de ura sau de dragoste .
Ura sentiment complex care te face sa te simti mai puternic. Expresia fetei tale nu se va mai schimba niciodata, iar inima ta va pompa in corp prin venele nelinistite, un sange amar, plin de resentimente.Ochi vor fi atintiti asupra cuiva si vor plange in sinea lor ,dar tot ce se citeste in ei ,e ura ura pura.
