Pro vis. : Majoritatea dintre noi sunt niste visatori , tineri care doresc lumea la picioarele lor fara sa miste un deget , o generatie lenesa adevarat ...Dar de ce sa iesi "afara" la realitatea cruda , cand poti sa stai acolo inchis in lumea ta ...in bula ta de aer pe care il respiri ,din care te hranesti si care te invata sa iubesti si sa te relaxezi in bratele umbrelor ce valseaza in jurul privirilor jucause ce nu isis pot dezlipi ochii lor rosii de pe tine. Ca o boala , o imaginatie bolnava ce te lasa sa fi liber , isi deschide portile catre tine , iti intinde o mana si te trage in adancul artei , te invata sa pictezi forme ce nu credeai ca exista, sa canti ajungand la concluzia ca fara muzica nu exista miscare, sa valsezi cu rochile preferate , sa faci arta dintr.un simplu fir de iarba ce danseaza jucaus in bataia vantului. Imaginatia...imagine complexa ce imbina trecutul si viitorul. Tu sa fi actorul vietii tale, sa schimbi decorul sa modelezi fiecare personaj dupa bunul plac , cred ca pentru asta nu m.as mai trezi niciodata din acele momente unice si totusi atat de monotone fiindca ele au rams ultimele care ne mai dau pofta de viata , au intrat in rutina de zi cu zi , pentru supravietuire.
Contra vis : Multi se izbesc de realitate intr-un mod nu tocmai placut , dar totusi benefic. Sa traiesti in visele tale ,pentru unii este o tragedie , sa fi artist ai o scuza , dar ca sentimentul ce te ajuta sa treci peste fiecare zi sa fie speranta ca vei reusi inevitabilul , asta e sinucidere.In societate in care traim nu este timp de visat , este timp doar de luptat , lupta cu tine insuti bineinteles .Altfel se trece peste tine si esti calcat in picioare si u si visele tale , esti condamnat sa lupti ,sa poti sa ajungi mai sus decat un simplu vis , sa iti depasesti limitele si atunci intradevar sa te bucuri de ce ai realizat.
Cum sa treci peste cand te simti afectat si atunci cand arunci o privire in urma si vezi cat de frumos era ,dar nu mai este .Te invaluie o stare de melancolie ce iti aminteste de noptile de vara pierdute pe afara, de zilele ploioase cand stateai in camera ta trist cu nasul lipit de geam si te rugai sa iasa soarele ,de momentele de slabiciune pe care nu le suportai si spuneai ca o sa treci peste desi cedai ,de fostele prietene ,de fostii prietenii , de directorul nebun ce iti urmarea colegii pe coridor ,de chiulurile prin baie cand stiai ca ai engleza si vine nebuna aia , de scuzele care trebuia sa le gasesti repede cand te prindea spunandu-i ca tzi-ai pierdut un cercel si nu ai auzit ca sa sunat ,ca tzie rau ,ca nu mai stiai unde e clasa ,ca nu stiai lectia ,ca te doare maseaua ,ca tzi-a cazut telefonul in wc ,ca nu poti vorbi pt ca ai fost la dentist in pauza si scuza penibila ca ai intarziat desi se sunase iar de pauza . Iti aduci aminte cu drag uitandu-te in oglinda de privirea aceea inocenta ,de chipul naiv ,de parul ciufulit ,ce acum iti acopera ochii si privirea maturizata inainte de timp . Stai linistit la o tigare si visezi ,visezi la vremuri bune ,nicidecum la prezent, ci la trecutul care nu l-ai regretat nici macar o secunda. Dar esti trist ,de ce ? Pentru ca nu te mai poti intoarce ,pentru ca atunci erai copil ,pentru ca a trebuit sa te maturizezi prea repede inainte de vreme si ca ai uitat sa razi la glume, sa joci baba-oarba ,sa alergi ,sa zambesti uitandu-te la desene ,sa nu te intereseze de restul ,sa fi tu fara sa te influenteze cineva .
Dar se pare ca ai uitat sa visezi,sa crezi ca poti avea totul ,sa te gandesti cum era cand jucai lapte gros dar nu,acum ai altele in cap cand auzi de capra. Era simplu! Faceai ce trebuia sa faci fara sa te opresti la fiecare pas gandindu-te de 5 ori inainte daca e bine sau nu ,atunci era hotarare ,avantajul varstei si iubirea era pura ,neinfluentata.
Acum tie frica sa mai crezi in cineva ,te inchizi in tine si suferi in loc sa spui adevaru minti ,te minti pe tine.Da iti spui ca esti mai puternic si ca poti trece peste,dar fa tu analogia daca logica te ajuta ,caci cele mai multe lucruri sunt spuse la deruta .Adevarat... faptele mici aduc sentimente mari, caci ce e usor de inteles e greu de explicat.
Simt cum te scufunzi , nu ai de ce sa te agati pur si simplu cazi in gol .Trebuie sa te mobilizezi ,trebuie sa iti lingi ranile , sa te ridici si sa lupti in continuare , sa treci prin flacari si fum , sa calci totul in picioare , sa nu iti pese de ei , sa nu conteze parerea lui , sa treci peste tot , sa uiti . Desi amintirea este ultimul spin ramas adanc infipt in inima ta , trebuie sa te schimbi . Refuzi sa crezi ca totul este o drama , ai fost crescuta sa nu inghitipe nimeni si sa treci peste parerile tuturor , sa zbori cu gandul si sa atingi cerul , sa visezi la viitor si sa iti amintesti de drama tratata cu ajutorul umorului. Si speri cu tarie ca nimic nu te mai poate dobora,ochii tai acum sunt plini de ura, iar privirea ce cu timpul a devenit dura si obligata sa se maturizeze a uitat sa priveasca si lucrurile bune . De sub suvitele ravasite de par te privesti in oglinda murdara si prafuita de timp si iti zambesti ironic , spunandu.ti ca nu esti tu .Acel copil inocent , a disparut de mult sub masca malefica a sentimentului ce te.a crescut inca de mic .
Intri in dus , simti cum fiecare picatura de apa ce iti atinge corpul , te spala , te curata de fiecare sentiment , de atitudine si speranta , de tot ce ti.a mai ramas , te seaca , ramai doar un individ fara viata .Si pentru o secunda apare acea sclipire in ochii , speranta ca maine totul va fi altfel , schimbat , in bine. Dar ,doar pentru o secunda ,ironia monotoniei zilnice iti musca din carne si te doboara , esti mult prea slaba ...sentimentele te slabesc .
Mai stii cand eram impreuna si la bine si la rau , iti mai amintesti acele cuvinte dulci ,acele lacrimi sincere si acele satururi fierbinti si salbatice ?Era iubire , asa o numeam noi , dar nu era iubirea dintr-un "cuplu matur", era iubirea dintre doi copii ce visau la viitor ,era o iubire sincera bazata pe puterea cuvantului si sinceritate. Niciodata nu am gresit unul fata de celalalt cu nimic , desii ringul era mic noi avem de unde sa ne alege armele si sa ne pierdem intr-un joc salbatic sub cearsafurile moi si parfumate , mereu ieseai invingator tinandu.ma cateva momente lipita de podea , de atat era nevoie ca sa renunt ,iar tu sa ma impaci cu un sarut cald si afectuos . Saruturile tale sincere imi dadeau puterea de a merge mai departe orice ar fi fost si orice obstacol imi impiedica drumul. Mereu visam la un viitor comun si la o viata impreuna ...noi pe o pajiste verde plina de flori parfumate si inconjurati de cantecul suav al pasarilor , stand in bratele tale ocrotitoare si trecand de la o stare de spirit la alta ma facea sa devin dependenta de tine. Puteam fi oriunde ,doar sa fim impreuna , stiam ca destinele noastre se vor intalni mereu si preferam sa nu le dam batai de cap si sa le tinem legate pentru totdeauna. Visam .. eram copii sinceri si inocenti , pana cand am fost aruncati din paradis direct in jungla orasului ce nea distrus orice farama de speranta de a mai crede in noi , ca o echipa ce niciodata nu se va destrama orice ar fi .Visul ne-a ramas singura ruta spre acel paradis pierdut !
